M-a tot frământat subiectul fericirii și am scris mai multe articole despre acest subiect (în octombrie 2023 – https://vanitate.ro/?p=1907, în aprilie 2023 – https://vanitate.ro/?p=1595, în august 2023 – https://vanitate.ro/?p=1842, în iulie 2023 https://vanitate.ro/?p=1771, în februarie 2023 – https://vanitate.ro/?p=1465, în august 2022 – https://vanitate.ro/?p=1102, în martie 2022 – https://vanitate.ro/?p=839) și cred că mai găsesc câteva, dar mă opresc aici cu exemplele.
Oricum, zilele acestea, privind un serial pe care îl urmăresc din când în când, în care protagoniștii nu prea găsesc momente să fie fericiți (pentru că dacă ar fi fericiți s-ar termina serialul, iar cei care se află în spatele acestuia își doresc ca povestea să continue cât mai mult, așa că inventează tot felul de situații și de personaje care să îi țină departe unul de celălalt, dar deja am divagat prea mult de la subiect), am început să realizez că nu putem fi fericiți mult timp, pentru că nu suntem aceiași oameni mult timp.
Zilnic, avem parte de tot felul de experiențe, mai mici sau mai mari, mai importante sau mai puțin importante, situații care ne obligă să reacționăm cumva (sau să nu reacționăm) și din care învățăm ceva (indiferent că realizăm acest lucru sau nu), devenind mai experimentați sau mai triști, mai buni sau mai pragmatici, mai dezinvolți sau mai intimidați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Cu alte cuvinte, fericirea poate fi un moment de care, dacă știm să îl trăim la adevărata lui intensitate, ne vom bucura în momentele noastre mai puțin frumoase.
Fericirea nu poate să dureze pentru că depinde de mulți factori, nu doar de noi și de voința noastră, iar acești factori nu rămân nici ei mult timp constanți. Și ei pot suferi modificări.
Citind ce am scris mai sus, mă simt ca o persoană care analizează la microscop un lucru. Și nu este o senzație foarte plăcută. Pentru că fericirea nu ar trebui disecată, nu ar trebui analizată, ci trăită. Și simțită.
Oare putem fi specialiști în teoria fericirii, dar să nu fi cunoscut niciodată fericirea? Cred că este foarte posibil.
Oricum, este posibil să nu mă mai frământe prea mult, de acum-încolo, durata fericirii, pentru că azi am aflat că nu contează acest lucru, ci momentele de fericire trăite de-a lungul vieții. Cât de mult ne bucurăm de momentele de fericire din viața noastră.
Nu ați auzit oameni din jurul vostru care au spus, la un moment dat, că au fost fericiți și nu au știut acest lucru? Mi se pare dureros să nu realizezi că ai tot ce ți-ai dorit în viață și să nu fi conștient de acest lucru.
Categoric, fericirea va mai avea un loc important în articolele mele și de azi-înainte. Pentru că mai sunt atât de multe lucruri de spus și de trăit referitor la fericire.