De mai bine de trei săptămâni, România este guvernată de un guvern care a fost dat jos printr-o moțiune de cenzură, dar care conduce țara și astăzi, după 23 de zile de atunci.
Într-o țară aflată în criză (așa susțin guvernanții, sindicatele și ziarele), o țară care are nevoie de oameni care să ia tot felul de decizii importante, românii nu sunt interesați de subiect. Sau nu mai sunt interesați de subiect. Deși ar trebui să fie cel mai important lucru ale zilei, pentru că măsurile dispuse de guvern îi afectează direct pe toți, în realitate, România este într-o stare de letargie. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru. Și nu pentru că românii nu ar fi interesați de politică, ci pentru că românii nu mai sunt interesați decât de ziua de astăzi și atât.
Implicarea românilor în viața politică și civică este minimă, cel puțin în ultimul timp. Nu pentru că românii ar fi fost de-a lungul timpului prea activi social… Pentru că nu au fost. Au reacționat atunci când au fost influențați sau manipulați. Și atât.
De data aceasta însă, sunt uimită de cât de liniștiți așteaptă românii propunerea președintelui României pentru funcția de prim-ministru. Într-o țară normală (europeană?), având în vedere problemele din societate, totul ar fi mers strună, iar până acum am fi avut un guvern care să conducă țara. Doar că, românii care l-au votat pe Nicușor Dan în urmă cu un an, așteaptă ca acesta să se hotărască (în deja legendarul ritm propriu) asupra unui candidat pentru funcția de prim-ministru, pentru ca apoi acesta, conform legilor în vigoare, să alcătuiască guvernul.
De trei săptămâni domnul președinte se gândește. Și se gândește. Și se tot gândește. Și nu reușește să ne transmită și nouă gândurile lui. I-a chemat la Cotroceni pe parlamentari (cred că nu mai sunt parlamentari care să nu fi călcat, în aceste săptămâni prin această locație), s-a tot sfătuit cu aceștia, cu șefii partidelor… Dar tot nu reușește să numească pe cineva. Pe oricine. O să ajungem să ne dorim să numească pe cineva, ca să vedem că se mișcă ceva și în viața politică a României.
Deocamdată este liniște. Se testează niște nume aruncate pe piață (ca să se vadă reacția presei și a oamenilor), dar, concret, nu există o propunere în acest sens. Este adevărat, poate că nu ar trebui să ne grăbim, ci să lăsăm președintele să găsească cea mai bună soluție. Doar că, mai avem câteva zile și se face o lună de zile de când România este condusă de un guvern dat jos prin moțiune de cenzură (281 parlamentari au votat moțiunea de cenzură), guvern care ia decizii pentru România. Ne angajează în tot felul de activități importante oameni care ar fi trebuit să plece de acum mai bine de 3 săptămâni. Și nu mi se pare normal.
Dar, poate că ar trebui să îi ascult pe cei care spun că este cazul să avem răbdare. Având în vedere ritmul vieții de azi, aș vrea să văd cine are răbdare să aștepte un premier, văzând că cel votat pentru a pleca este încă în funcție după mai bine de trei săptămâni. Și am și răspunsul: românii!