Am văzut zilele trecute o emisiune tv în cadrul căreia o persoană voia să ajungă într-o zonă izolată a lumii, pentru că văzuse, pe fotografiile făcute din satelit deasupra zonei respective, niște semne pe care voia să le studieze.
Încercând să ajungă în zona care i-a atras atenția, a intrat în contact cu comunități extrem de izolate, la care a ajuns extrem de greu și cu eforturi considerabile.
Atunci când a ajuns în zona care îl interesa, a întâlnit persoane care l-au ajutat voluntar să își ducă la bun sfârșit misiunea.
Pe mine m-a uimit faptul că această persoană a spus, în cadrul călătoriei filmate pe care a făcut-o, faptul că oamenii care trăiesc simplu sunt fericiți. El remarca faptul că a întâlnit oameni fericiți, comunități fericite, chiar dacă nu erau bogate și nu aveau multe din lucrurile pe care noi, în lumea civilizată, le considerăm normale.
Adevărul este că acei oameni trăiau în mijlocul naturii, natura le furniza absolut tot ce aveau nevoie ca să trăiască, iar ei au învățat, de-a lungul timpului, să trăiască în armonie cu natura, să folosească ce le oferă ea, dar să o și respecte.
Și m-a marcat întrebarea lui: ce se întâmplă cu noi cei din lumea civilizată? Ceva de genul de ce nu putem fi fericiți ca cei pe care i-a întâlnit el în călătoria lui?
Replica lui m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva civilizația vine cu prețul fericirii? Adică oamenii civilizați nu (prea) știu să fie fericiți? Sau își caută permanent fericirea și uită să trăiască? Sau, aflați permanent în căutarea confortului și a nivelului ridicat de trai, nu mai știu,nu mai vor sau nu mai pot să fie fericiți?
Persoana din emisiunea tv despre care vorbesc se referea la faptul că viața simplă aduce fericire. Sau acesta era mesajul pe care l–am înțeles eu din ce a ce a spus el. Tipul era un englez, dacă îmi amintesc bine și nu părea la prima experiență de acest gen (contactul cu comunități izolate) și nici la prima afirmație de acest gen despre fericire.
Și nu e prima dată când văd și aud astfel de afirmații de la tot felul de cercetători sau oameni de știință ajunși în zone izolate ale globului, fără acces la prea multe servicii.
Oare noi, prin toate lucrurile cu care ne înconjurăm, am pierdut simplitatea vieții și astfel legătura cu o viață fericită?
Sau răspunsul este că fericirea nu stă în lucrurile pe care ni le dorim, ci în noi și cum alegem să ne trăim noi viața?
Dar despre fericire, voi vorbi pe larg într-un alt articol.