Oamenilor nu le este de ajuns să fie fericiți. Adică sunt fericiți pentru perioade scurte de timp, după care vor mai mult sau, de cele mai multe ori, fac lucruri pentru a submina puțina fericire pe care au găsit-o în viațaă. Acestea nu sunt propoziții filosofice, sunt rezultatul analizei vieții oamenilor din jurul meu sau oamenilor care mi-au povestit aspecte din viața lor pentru că simțeau nevoia să spună cuiva prin ce au trecut sau pentru a exemplifica ce nu trebuie să fac în viață.
De ceva timp mă întrebam de ce fericirea nu durează? De ce este atât de scurtă? Și am scris despre acest lucru în articolul din 17 iulie 2022 https://vanitate.ro/2022/07/17/de-ce-ne-plictisim-de-fericire/.
Acum, însă, constat că noi singuri facem lucruri prin care punem la încercare fericirea de care ne bucurăm la un moment dat. Deși avem tot ce ne dorim (oare acest lucru înseamnă că suntem fericiți?), deși avem ceva stabil, ceva sigur și trainic alături de noi, ne tentează ceva pasional, ceva înflăcărat, ceva atrăgător, ceva care ne pune sângele în mișcare și care ne poate distruge fericirea pe care am găsit-o atât de greu. Și renunțăm la stabilitate pentru câteva clipe de pasiune care, după ce o trăim, de cele mai multe ori, se transformă în ceva simplu, tern, care nu justifică sacrificiul pe care l-am făcut renunțând la ceva (sau la cineva) alături de care puteam îmbătrâni.
Și atunci revin: de ce distrug oamenii fericirea atunci o găsesc? De ce nu le este de ajuns cum se simt în acele momente și cum arată viața lor când sunt fericiți? Oare se satură de fericire și atunci caută să scape de ea? Oare viața înseamnă, în esența ei, doar suferință, iar fericirea este doar un moment (sau un accident?) în viața noastră? Nu vreau să cred acest lucru, viața înseamnă mai mult decât suferință, tristețe, durere… Doar că văd cum oamenii iau decizii, ale căror consecințe îi fac să sufere pe ei și pe cei dragi lor și, cu puțină prudență și atenție, unele dintre aceste consecințe neplăcute ar putea fi evitate.
Dar poate aceasta este viața: asumarea de riscuri. Riscul de a fi fericit, riscul de a fi nefericit, riscul de a-i face să sufere pe cei dragi, riscul de a nu descoperi ce înseamnă să fi fericit etc.
Dacă fericirea este rezultatul asumării unui risc, de ce ne asumăm să fim nefericiți făcând lucruri despre care știm sigur că vor afecta negativ, într-un fel sau altul, starea noastră de fericire?
Mai am multe întrebări despre fericire și despre nefericire, așa că subiectul rămâne deschis.
Nu am un răspuns la întrebarea din titlul acestui articol, dar aș fi curioasă dacă cineva are un răspuns sau dacă există un răspuns.