Despre cum problemele de sănătate ne dovedesc cât de vulnerabili suntem

Așa cum am scris deja (în articolul din 6 august 2025 – https://vanitate.ro/?p=3247)  vara aceasta a fost destul de grea pentru mine, din cauza unor probleme de sănătate și a imobilizării la pat pentru o anumită perioadă de timp. Astfel am aflat, pe propria mea piele, că este foarte dificil atunci când nu mai putem face singuri lucruri care ni se păreau ușoare și devenim dependenți de alții, de ajutorul pe care ni-l oferă alții (deși unii știu să ceară ajutorul, alții nu – am scris despre faptul că a cere ajutor este un semn de maturitate în articolul din 17 martie 2024 – https://vanitate.ro/?p=2186 și m-am întrebat dacă știm să cerem ajutor în articolul din 17 martie 2022 – https://vanitate.ro/?p=810. Acum am observat că am scris despre ajutor în aceeași zi a anilor 2022 și 2024. Interesant!).

Pentru că ne concentrăm pe a ne face bine, pe a ne reveni, ne bazăm pe alții care să facă pentru noi lucrurile zilnice și ajungem să depindem cumva de ei. Abia când ne simțim mai bine realizăm că am predat altora controlul asupra vieții noastre (asupra timpului nostru, asupra libertății de mișcare etc).  Și este frustrant acest lucru. Pentru că am vrea să ne descurcăm siguri, să facem ce vrem și când vrem, doar că atunci când suntem bolnavi sau când suntem în convalescență ar trebui să înțelegem că este normal să îi lăsăm pe alții să aibă grijă de noi (oricât ne-am împotrivi noi sau oricât nu ne-ar conveni acest lucru).

Când ajungem la maturitate, avem senzația că deținem controlul asupra vieții noastre, asupra direcției în care merge viața noastră. Și vine un astfel de moment (de criză, dacă vreți), care ne demonstrează că oricât de tari și mari ne credem, suntem, totuși, ființe umane și putem avea probleme de sănătate destul de grave (adică există situații în care nu mai avem control asupra propriului corp, așa că ce pretenții să mai avem asupra celorlalte aspecte ale vieții?), care să ne aducă la realitate și să înțelegem că suntem sensibili, fragili și vulnerabili.

Recunosc că am ajuns să îi invidiez pe oamenii care pot face lucruri simple (pe care eu, în prezent, nu pot să le fac sau le fac mai greu). E mult spus invidie. Adică aș vrea să le spun cât de fericiți sunt că pot face acele lucruri și că ar trebui să se bucure de starea lor de sănătate și să nu facă lucruri care să le afecteze, în mod negativ, organismul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *