L-am văzut zilele acestea pe Andrei Pleșu într-un film scurt pe youtube vorbind despre faptul că, în India, timpul nu este liniar, ci circular și citind dintr-o scriere de 4000 de ani în care era descrisă a patra parte a acestui timp, descriere care se potrivește foarte bine lumii de azi. Și a început cu următoarea frază: “coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaște o alarmantă creștere”. Și cred că nu mai era nevoie să mai continue, pentru că doar spunând atât spune multe. Dar el a continuat cu enumerarea lucrurilor care caracterizează a patra parte din timpul indian circular, aducând și mai multe dovezi că lumea de azi se află în acel punct. Doar că eu aș vrea să mă opresc doar la prima frază rostită de filosoful român.
Vorbind despre (și văzând) atât de multă ură și despre acceptarea (și prezența) acestui sentiment atât de neplăcut și puternic în viața noastră, este clar că nu ne îndreptăm în direcția cea bună.
Am scris despre ură în articolul din 2 aprilie 2023 (https://vanitate.ro/?p=1572) și am mai scris despre cât de răi suntem unii cu alții (articolul despre răutate gratuită din 22 iunie 2021 https://vanitate.ro/?p=190) , despre cât de irascibili și nervoși suntem în general, despre lipsa de înțelegere pe care o arătăm (dovedim?) zilnic în relații cu ceilalți (am scris chiar un articol din 21 iunie 2023 despre faptul că ne pricepem să fim răi, dar nu ne pricepem să fim buni – https://vanitate.ro/?p=1748).
Oamenii de azi sunt egoiști și invidioși, vor răul celorlalți. Sunt individualiști, se așteaptă doar la lucruri rele, sunt profund nefericiți și triști. Nu mai știu să se bucure de ceea ce au ei sau de ceea ce au alții.
Și mă întorc spre cei mai în vârstă ca mine care îmi povestesc despre perioade când oamenii se adunau și se ajutau unii pe alții fără să ceară nimic, doar pentru că puteau să facă acest lucru și doar pentru că erau mândri să aparțină unei comunități.
Iar apoi privesc în jur și văd oameni care trăiesc mult mai bine decât trăiau bunicii și străbunicii lor, oameni care ar trebui să înțeleagă cât de mult au evoluat (din toate punctele de vedere) față de aceștia și cât de fericiți și mulțumiți ar trebui să fie din acest motiv și nu găsesc decât oameni superficiali (concentrați doar pe lucruri puțin importante), frustrați, nemulțumiți, grăbiți să rezolve tot felul de probleme, neatenți la ce se întâmplă cu cei de lângă ei, care nu vor să se implice în nimic și care nu vor să își asume nimic.