Știm să nu intrăm în panică?

Într-o lume în care totul se desfășoară în ritm alert, o lume în care totul este în permanentă mișcare și schimbare, știm să nu intrăm în panică? Știm cum să reacționăm atunci când lucrurile nu se desfășoară așa cum vrem? Confruntați cu lucruri pe care nu le putem controla sau cu situații neprevăzute, știm să reacționăm corespunzător și să nu ne gândim la cele mai rele variante de rezolvare a acestora?

Oamenii de azi intră în panică foarte repede și pentru orice lucru care îi surprinde sau la care nu se așteaptă. Nu le trebuie mult (sau multe) ca să se gândească la ce este mai rău. Și sunt mulți care au atacuri de panică (unii recunosc, alții nu recunosc acest lucru).

Pentru că sunt tot timpul tensionați, concentrați, încordați (iar dacă nu sunt așa simt că nu este normal) oamenii de azi, deși se declară pregătiți pentru orice, sunt, în realitate, aproape permanent în pragul panicii. Nu mai știu să se bucure de ceva frumos, de lucrurile care li se întâmplă (fără să încerce să le controleze), fără să se gândească la consecințe neplăcute sau la ce este mai rău.

Orice schimbare sau ieșire din ritm îi deranjează, îi scoate din rutina cu care s-au învățat (sau cu care societatea i-a obișnuit) și îi aduce în pragul isteriei.

Am văzut crize de nervi la oameni de toate vârstele (inclusiv la copii) pentru lucruri puțin importante (din punctul meu de vedere). Și am văzut oameni care au intrat în panică pentru lucruri simple, care puteau fi rezolvate ușor (trebuia doar găsită o soluție, dar pentru acest lucru omul trebuia să stea să gândească singur, nu să caute tipare sau modele la ceilalți).

Ca să răspund întrebării dintitlul articolului; nu, nu știm să nu intrăm în panică. Stările de agitație fiind aproape a doua noastră natura, panică are un aliat în ele. Un om încordat și care pare permanent pregătit de orice, în realitate nu este decât obosit, epuizat, tracasat, nervos, frustrate, iritat, irascibil (și aș mai putea continua așa pe câteva rânduri, dar cred că nu are nes să fac acest lucru).

Poate ar trebui să ne relaxăm sau să învățăm să ne relaxăm și am scris despre aceste lucruri în mai multe articole (m-am întrebat dacă știm să ne relaxăm în aprilie 2022, adică acum 2 ani – https://vanitate.ro/?p=879, dacă știm să ne dăm voie să ne relaxăm în noiembrie 2022 – https://vanitate.ro/?p=1298 și dacă putem să învățăm să ne relaxăm în octombrie 2022 – https://vanitate.ro/?p=1231), așa că nu voi insista pe acest subiect.

Mi-aș dori să învățăm să nu ne mai panicăm atât de repede, pentru că, atunci când intrăm în astfel de stări reacționăm exagerat și sfârșim prin a răni (cumva) pe cineva drag.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *