Când trăim în ritmul frenetic al vieții de azi, când nu mai luăm pauză de la agitație, când părem că suntem permanent băgați în priză (alimentați cu agitație și energie), oare mai știm să ne mai relaxăm?
Mai știm ce este relaxarea sau nu mai avem timp, în viața noastră, pentru ea? Suntem atât de ocupați, de prinși cu ceea ce avem de făcut (în plan personal, profesional, social etc) încât considerăm că nu mai avem nevoie de relaxare?
Cred că mulți dintre noi se regăsesc în aceste afirmații.
Dar cred că viața înseamnă mai mult decât agitație, căutare, nivel de trai și împlinire materială. Cred că noi suntem cei care ar trebui să ne gândim la noi și să încercăm (poate să și reușim) ca, din când în când, să ieșim din ritmul vieții noastre și să căutăm puțină relaxare, puțină liniște, puțin timp pentru noi, pentru că, în viața noastră de zi cu zi, ne concentrăm pe atât de multe lucruri și persoane, dar uităm cel mai important lucru: pe noi înșine.
Când suntem agitați suntem și nervoși, irascibili și ne îndreptăm toată această energie negativă către cei din jurul nostru, care ajung victimele noastre, doar pentru că sunt lângă noi, nu pentru că ar avea vreo vină pentru ceva.
Cunosc oameni care nu știu să trăiască altfel decât într-un ritm nebun (oare au ajuns dependenți de starea aceasta?) și când ajung în zone liniștite sau când îi duc cei dragi în excursii și au parte de relaxare, nu se simt bine pentru că nu mai au parte de ritmul cu care erau obișnuiți.
Apoi sunt oameni pe care îi sperie ideea de a fi singuri sau de a încerca introspecții, pentru că ei nu știu decât să fie superficiali, iar a se analiza pe ei este un efort prea mare.
Mai sunt cei care au uitat cum e să fie relaxați, cum să facă lucruri doar pentru că le face plăcere și atât. Și care pot (re)învăța să se relaxeze și să se regăsească pe sine.
Și mai sunt cei care au trăit atât de mult în starea aceasta de agitație, că nu mai știu cum să trăiască altfel. Cei cărora le ia mult timp până să reușească să se relaxeze, dar care, dacă își acordă timp și răbdare, reușesc să ajungă la starea de relaxare.
Deși în societatea de azi se vorbește mult despre excursii, despre căutarea eului interior, despre psihologie, despre a ne cunoaște pe noi înșine, eu cred că nu mai știm să ne mai relaxăm. Găsim justificări pentru că nu ne relaxăm și ne complacem în starea aceasta de agitație care, la un moment dat, ne transformă în persoane care nu seamănă deloc cu părerea noastră despre noi înșine.