În lumea de azi, când totul este sub imperiul vitezei, când totul este trăit la intensitate maximă și când nu mai știm să ne oprim o clipă ca să ne întrebăm după ce alergăm, mai este loc de relaxare? Nu doar spa sau tehnici de relaxare a organismului, ci o relaxare și a minții și a inimii și a tuturor aspectelor vieții noastre.
Oare putem să învățăm din nou să ne relaxăm? Din proprie experiență, am aflat că este complicat să încerci să te relaxezi, atunci când simți permanent nevoia să fi în alertă. Da, cred că omul modern este dependent de viteză, de nevoia de a se simți util și de dorința de a demonstra (celorlalți) de ce este în stare. Concentrați pe toate aceste lucruri, oamenii nu mai știu să mai trăiască, ci devin niște mașini/roboți care trebuie să bifeze niște etape ca să să fie validați de societate sau de ceilalți sau ca să se simtă importanți.
Ceea ce nu înțeleg oamenii din ziua de azi este că o astfel de viață te consumă: fizic, intelectual, emoțional, psihologic, social, economic etc. Ajungem să ne concentrm atât de mult pe unele aspecte pe care vrem să le dovedim celorlalți, încât uităm să trăim pentru noi, pentru ceea ce ne dorim noi și pentru ceea ce suntem noi. Nu mai știm să ne mai relaxăm sau considerăm relaxarea un defect sau un atribut al celor bogați. Nu realizăm că nu putem să ne bucurăm de viață decât dacă mai știm și mai reușim să ne relaxăm.
Răspunsul meu la întrebărea din titlul articolului este da, putem să învățăm din nou să ne relaxăm, dar depinde doar de noi ca să și reușim să ajungem în acea stare în care nu mai suntem agitați, iritați, irascibili și pe fugă.
Vom reuși doar dacă vom putea să ne detașăm de grijile cotidiene (care tot acolo vor fi, indiferent dacă suntem prinși în vârtejul zilnic sau suntem mai detașați și mai liniștiți).
Purtați de viteza lumii moderne, uneori uităm să ne relaxăm chiar dacă am făcut eforturi să învățăm din nou să ne linșitim și ne trezim că suntem iar irascibili, pregătiți de ceea ce este mai rău și triști.
Acest articol este o pledoarie pentru a ne opri puțin din agitația cotidian și a ne întreba dacă merită să ne consumăm atât de mult pentru lucruri care par importante, dar nu suntem siguri că sunt chiar atât de importante pentru noi. Și chiar dacă sunt atât de importante pe cât le credem, tot merităm să învățăm din nou (la maturitate) să ne relaxăm și să ne stabilim prioritățile în funcție de cine suntem, nu în funcție de cine credem că suntem sau de cine vrem să fim.
P.S. Am constatat că atunci când privesc lucrurile din jur mai relaxată, mai liniștită, mai detașată, parcă găsesc mai ușor și mai repede soluții la unele probeleme, pe care, până atunci, le vedeam nerezolvabile (cred că am mai scris despre acest lucru la un moment dat).