Mi s-a întâmplat să fiu martoră la situații în care oameni aflați în momente de răscruce (criză? – pare mult spus, dar nu am găsit termenul care să explice exact ceea ce am vrut să spun) nu își asumă responsabilitatea și preferă să dea vina pe alții. Nu acceptă că au greșit și nici consecințele greșelilor lor. Le este mai ușor, mai simplu, mai la îndemână să caute vinovați în altă parte și să își ascundă vina în spatele acestora.
Pentru că trăim vremuri în care oamenii caută să se dezvolte și să se cunoască mult mai bine, credeam că aceste lucruri sunt valabile și în domeniul asumării răspunderii, dar nu este așa.
Oamenilor de astăzi li se pare mai rapid să căute vinovați și să îi transforme în vinovați de serviciu, decât să recunoască faptul că au greșit, că ceva nu a funcționat bine, să găsească motivele situației neplăcute și să încerce să identifice soluții sau metode de a preîntâmpina astfel de situații pentru viitor.
Am scris în ianuarie 2023 un articol despre despre obsesia societății românești pentru vinovați (https://vanitate.ro/?p=1401) și cred că românii rămân, în continuare, obsedați de a găsi vinovați. Vor să aibă pe cine da vina pentru toate lucrurile neplăcute din viața lor, pentru neîmplinirile și frustrările lor. Sau, cel puțin, aceasta este senzația mea în legătură cu acest subiect.
Oricum, în articolul de astăzi nu este vorba de vină, ci despre asumarea răspunderii. Mulți oameni fug de asumarea răspunderii, iar acest lucru este semn de imaturitate.
Mi se pare curajoasă acea persoană care recunoaște că a greșit și care vrea să ajute la minimizarea sau înlăturarea consecințelor greșelilor sale. Pentru că astfel dovedește că a înțeles faptul că ea este cauza problemei și va încerca să nu mai ajungă în situații similare de acum înainte.
Ce mi se pare mie grav este că cei mici nu mai sunt învățați să fie responsabili. Nu știu să își asume răspunderea pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce spun și caută tot felul de metode pentru a dovedi că nu ei sunt vinovați. Iar acest lucru se întâmplă ori pentru că li s-a permis orice ori pentru că nu li s-a spus (nu au fost învățați) că a greși este omenesc și că este necesară recunoașterea greșelii pentru a trece peste ea.
Așa cum am scris și în alte articole (https://vanitate.ro/?p=2010, https://vanitate.ro/?p=2713, https://vanitate.ro/?p=2674 etc), cred că avem multe de învățat din greșelile noastre și modul cum abordăm situațiile neplăcute ne ajută să fim oameni mai buni (doar dacă ne dorim să fim oameni mai buni!).