Toți greșim, la un moment dat, toți avem tot felul de experiențe – mai plăcute sau mai puțin plăcute – care ne alcătuiesc viața, dar suntem în stare să învățăm din ceea ce nu facem bine? Știm să nu repetăm ceva ce ne-a cauzat probleme, prejudicii sau ne-a făcut să suferim?
Cunosc oameni care, periodic, fac aceeași greșeală și, de fiecare dată sunt supărați pe toată lumea pentru că nu au fost avertizați în legătură cu faptul că vor avea de suferit. De parcă toată lumea este de vină pentru ce au pățit, iar ei nu sunt decât niște victim permanente.
Din câte știu eu, omul este capabil să învețe din propriile greșeli. Adică, pentru că a avut de suferit în vreun fel, nu va repeta comportamentul care l-a adus în situația care l-a rănit. Este o lecție pe care o învățăm singuri, de mici.
Doar că, ajunși la maturitate, mulți dintre noi nu mai știu (nu mai vor?) să mai evalueze relațiile cu ceilalți, Se lasă purtați de ritmul vieții de azi, de lucrurile pe care trebuie să le facă (au ales să le facă?), de a fi cât mai ocupați și a avea cât mai multe lucruri de făcut și uită (sau nu mai sunt în stare?) să privească dincolo de aparențe. Se lasă fermecați de ceea ce le prezintă alții (de ceea ce le vând alții?) și nu mai caută să aprofundeze ce este în spatele aparențelor. Nu mai vor să depună vreun efort în a cunoaște ceva sau pe cineva. iau d ebun ce le dau alții, nu își mai ascultă intuiția (instinctul?) și ajung în tot felul de situații în care au de suferit.
Ar trebui să fim în stare să învățăm din greșelile noastre. Din consecințele lor, din modul în care ne fac să ne simțim, din ceea ce facem pentru a remedia răul pe care l-am făcut, din sentimentul de vinovăție că cineva a avut de suferit din cauza noastră…
Doar că eu am constatat că nu suntem toți în stare să învățăm.
Unii nu vor să învețe pentru că se bazează pe alții care îi vor ajuta, de fiecare dată, să iasp cu bine din orice situație. Sunt cei care nu vor (nu sunt în stare?) să își asume răspunderea pentru ceea ce au făcut.
Apoi sunt cei care se consideră atât de importanți încât au senzația că li se va ierta orice greșeală. Sau cei pentru care ceilalți nu contează și faptul că îi fac să sufere nu îi interesează deloc.
Și mai sunt cei cărora le place să sufere. Ori se simt vinovați pentru ceva ce au făcut la un moment dat ori, pur și simplu, li se pare normal să sufere toată viața lor.
E
u nu am mai găsit altă categorie de oameni care să nu vrea să învețe din propriile greșeli. Dar lista rămâne deschisă…