De fiecare dată când se întâmplă ceva rău, ceva cu efecte grave, ceva ce nimeni nu se aștepta să se întâmplă, în România începe vânătoarea de vinovați. Toată lumea începe să caute vinovați, iar cei care au o vină cât de mică în producerea consecințelor grave, încep să arunce vina pe alții (și acesta a devenit un sport național – de fapt, dacă stăm să privim și la alții, este un sport internațional, dar aceasta deja este o altă discuție).
Dar, dacă stăm să analizăm principalele evenimente (tragedii) pentru care au fost căutați vinovați (spre exemplu Revoluția din decembrie 1989, incendiile din spitalele românești etc), vom realiza că vinovații nu au fost găsiți. Și atunci cred că este o obsesie a societății românești pentru a căuta vinovați, nu neapărat pentru a găsi vinovați.
Mă deranjează că, în căutarea vinovaților, românii uită un lucru important: să afle ce anume se poate face pentru a nu se repeta evenimentul respectiv sau consecințele acestuia.
În vânătoarea de vinovați și nebunia informațiilor vehiculate, dar neverificate de nimeni, după tragedie, toți uităm de victime, de familiilor victimelor și de ceea ce am putea face fiecare dintre noi pentru ca un asemenea eveniment să nu mai aibă loc.
Pentru societatea românească a căuta un vinovat este de ajuns pentru rezolvarea unei situații, ca și cum acel vinovat rezolvă tot, ca și când este vorba de o excepție, de un accident, de care trebuie să uităm imediat după identificarea vinovatului.
Poate că societatea românească are probleme cu asumarea răspunderii și cu acceptarea faptului că și cei vinovați fac parte din colectivitate, sunt un produs al societății.
Am senzația că această căutare de vinovați este ca o încercare de a scăpa de responsabilitate, de a avea pe cine să arătăm cu degetul pentru a spune el este vinovatul, iar noi să ne întoarcem liniștiți la existența noastră cotidiană ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Nu ne place să fim tulburați din agitația zilnică și din planurile noastre, la care vrem să ne întoarcem imediat ce ieșim din furtuna mediatică provocată de evenimentul respective, fără să ne gândim că noi am fi putut fi implicați în vreun fel în situația respectivă.
Românii nu înțeleg că găsirea vinovaților nu rezolvă toate problemele: nu aduce oameni înapoi familiilor din care au fost luați, nu rezolvă problemele medicale (leziunile, rănile) ale celor care au fost afectați direct de ceea ce s-a întâmplat, nu le aduce înapoi oamenilor agoniseala de o viață pe care au pierdut-o…
Găsirea vinovaților este doar o parte din rezolvarea situației create, de cele mai multe ori fiind nevoie de schimbări în mai multe domenii (și chiar în cadrul societății) pentru ca evenimente similare să nu mai aibă loc.