Uneori, am senzația că viața noastră este ca o luptă, permanent parcă ne confruntăm cu cei din jur și cu toți ceilalți pentru lucruri de care avem sau nu avem nevoie și, prinși în această încleștare, pierdem din vedere esențialul: pe noi înșine.
Încercând să ne luptăm pentru ceea ce vrem, pentru a obține ceea ce credem că merităm, uităm să fim noi înșine. În această luptă zlnică (pentru supravieșuire? pentru o viață mai bună? pentru a demonstra celorlalți ce putem să facem sau cine suntem?) ne pierdem, de fapt, pe noi înșine. Nu mai știm cine suntem și pentru ce luptăm. Să nu uităm că, în istorie, perioadele de război au alternat cu cele de pace, pentru că nimeni nu rezistă să fie permanent pe câmpul de luptă.
Am mai scris despre acest subiect în articolul din 16 octombrie 2022 (https://vanitate.ro/?p=1235), pe care l-am recitit azi și constatam că sunt complet de acord cu el.
Ajunși la maturitate, când nu mai avem energia pentru a ne lupta, ajungem să ne selectăm luptele, dar spitil de războinic încă mai există în noi.
La 26 decembrie 2021 am scris un articol despre lupta la tinerețe și lupta la maturitate (https://vanitate.ro/?p=647), dar nu vreau să mai revin asupra lui. Totuși, încă mă frământă subiectul, încă mai sunt lucruri de spus despre viața ca o luptă.
Pentru că unii au senzația că nu trăiesc decât dacă sunt permanent în luptă cu cineva. Sau nu știu să trăiască altfel. Li se pare normal să fie permanent atenți la cei din jur, la ce se întâmplă în jur, parcă vrând să fie pregătiți pentru orice lucru (bun sau rău, dar, mai ales, rău) care li s-ar putea întâmpla. Și cred că, la o anumită vârstă mai ales, devine obositor să fim mereu în gardă. Să fim atenți la toți aomenii din jur și la toate lucrurile care ne-ar pute ainfluența cumva, la un moment dat.
Poate că și acesta este unul din criteriile pentru care oamenii mature învață să își aleagă luptele în care se angajează. Risipa de energie și de resurse nu mai este o soluție, atunci când înaintăm în vârstă. Sau poate, din cauza experienței, știm deja cât să insistăm și unde să ne oprim, înainte ca situația să se transforme într-un conflict. Sau ne cunoaștem mai bine prioritățile și știm când este cazul să pornim o luptă (sau să acceptăm o provocare) și când este cazul să ne retragem pentru că lupta este prea grea sau pentru că miza este prea mică.