Vorbind zilele trecute cu un coleg despre faptul că vârsta și experiența ne influențează comportamentul, am constatat că atunci când îmbătrânim, învățăm să ne folosim eficient resursele, nu le mai risipim.
Vorbeam cu colegul meu despre faptul că la maturitate nu ne mai angajăm în orice luptă, ca în tinerețe.
Când suntem tineri, avem multă energie, credem că avem multe de demonstrat și răspundem oricărei provocări, fără să realizăm că sunt multe lupte în care nu avem șanse de reușită.
Lipsa răbdării și dorința de a nu rămâne mai prejos, impulsul de a răspunde oricui are ceva critic de spus despre persoana sau acțiunile sau faptele sale sunt caracteristici ale tinereții. Orice suna critic sau negativ era un semnal de început al unei lupte, când eram tineri. Aveam atâta energie, încât făceam față mai multor fronturi în același timp.
Dar am observat că în momentul în care am înaintat în vârstă și am recunoscut (cu sinceritate!) că nu pot câștiga toate bătăliile, nu m-am mai angajat în toate provocările și în toate luptele.
Deja îmi aleg luptele, aleg situațiile pentru care chiar merită să îmi consum energia și toate resursele și reușesc să ignor acele provocări și acele semnale de luptă din care nu am de câștigat nimic sau care nu ar fi decât timp și resurse cheltuite degeaba.
Inițial, colegul meu nu era de acord cu afirmația mea (cea privind faptul că la maturitate, ne alegem luptele în care ne implicăm), dar, când i-am explicat cum văd eu lucrurile, a început să îmi dea dreptate.
Știu, eu analizez mult ce mi se întâmplă și ce se întâmplă celor din jurul meu, dar cred că mulți oameni de vârsta mea fac la fel, deși poate nu realizează acest lucru.
Un om matur nu mai are nevoie să demonstreze ceva, este pe picioarele lui, știe ce vrea, știe cum să obțină ce vrea, știe cum să răspundă provocărilor și știe când este necesar să înceapă o luptă și când este mai bine să nu înceapă o luptă.
Știe să evalueze situațiile din prisma experienței de viață și începe să își aleagă luptele în care merită să se arunce și pe cele pe care e mai bine să le evite.
Am remarcat acest lucru referitor la luptă la cineva apropiat care mi-a spus (la un moment dat, iar eu nu prea am înțeles ce a vrut să spună decât când am ajuns la vârsta lui de atunci) că timpul și energia sunt prea importante să le irosească pentru lucruri sau persoane puțin importante în viața sa.
Acum constat că a avut mare dreptate.
Dar a trebuit să mă conving singură, pe propria mea piele.