Adică știm să nu ne lăudăm prea mult? Știm să nu ne prezentăm într-o lumină pe care nici măcar noi nu o credem în totalitate? Știm să păstrăm niște limite ale bunului simț în tot ceea ce facem (mai ales în public)?
Pot să răspund la întrebarea din titlu încă de la începutul articolului menționând că eu nu cred că mai știm să fim decenți. Am scris despre decență (în articolul din 4 martie 2022 https://vanitate.ro/?p=787) și m-am întrebat dacă mai știm ce este decența (în articolul din 19 mai 2025 https://vanitate.ro/?p=3120), așa că nu voi mai prezenta definițiile (pentru că se regăsesc în cele două articole menționate deja).
Am impresia că oamenii de azi sunt încântați doar de lucrurile care șochează, care deranjează, care jignesc, care insultă și calomniază. Lucrurile normale, liniștite, cele din viața de zi cu zi nu mai au impact. Nu interesează pe nimeni viața plictisitoare a altcuiva. Cu cât este mai indecent, mai scandaloasă, mai obscene, mai revoltătoare, cu atât se simt, cu toții mai bine. În ziua de azi se caută lucruri neplăcute despre ceilalți. Și sunt oameni care se bucură de răul altora, ceea ce este incredibil pentru o societate care se vrea modernă, emancipată, sofisticată, nediscriminatorie. Dar mi se pare că deviez de la subiect, iar aceasta devine o altă discuție, pentru altă dată.
Astăzi vorbim despre decență. Sau despre politețe, respect, bună-cuviință. Deși societatea de azi pare a fi uitat ce înseamnă toate aceste cuvinte. Cumva, sunt mai importante situațiile și lucrurile incredibile (prin urâțenie și neplăcere) decât cele care ne fac mai umani. Și mai buni.
Pentru că toată lumea vrea să iasă în față, crezând că doar astfel are ceva de câștigat, lucrurile normale nu își mai găsesc locul în viața noastră. Sau le urrâm atât de mult, încât preferăm un minut de celebritate (în care să ne urască toată lumea) decât să trăim o viață monotonă. Când spun preferăm mă refer la majoritatea oamenilor de azi, dar nu știu (nu cred) că mă încadrez și eu în această categorie.
Simt, uneori, nevoia de puțină decență în limbajul (și comportamentul) din mediul public. Dacă nu ne-am mai ataca unii pe alții, dacă nu ne-am mai agresa verbal, dacă nu ne-am mai bucura de răul altora și dacă nu nepam face planuri cum să îi tratăm urât pe cei pe care îi invidiem doar pentru că au mai multe decât noi, probabil că am ajunge departe. Am evolua din foarte multe puncte de vedere.
Dar așa, ne mărginim la lumea noastră mică și rea și ne bucurăm când oamenilor li se întâmplă lucruri neplăcute.