Mi se pare că trăim niște vremuri în care indecența e ridicată la nivel de regulă. Indecența, obrăznicia, mojicia și impertinența sunt lucrurile care caracterizează așa zisele vedete din ziua de azi. Pe ecranul televizorului și în mediul online nu mai au loc oamenii decenți, liniștiți, inteligenți și care au ceva de spus.
Sunt de acord că pe toți ne tentează subiectele neobișnuite sau bizare, lucrurile cu care nu ne întâlnim în viața noastră cotidiană, dar, nu știu cum e pentru alții, dar eu am obosit de atâta șoc, de atâta agitație și de atâta manipulare făcută prin informațiile transmise distorsionat.
E atâta informație în jurul nostru, încât nu mai știm ce să mai credem sau pe cine să mai credem: miniștrii care se contrazic în declarațiile date de la o zi la alta, autorități care se contrazic între ele sau își contrazic declarațiile date anterior, organizații neguvernamentale care vin cu materiale foto sau video în folosul lor și tot așa.
E rău că mi-aș dori puțină decență în comunicarea publică? Și puțin respect pentru oameni din partea celor care transmit informații publice?
Dicționarul Explicativ al Limbii Române pe care îl am eu definește decența drept respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare.
De multe ori, atunci când ascult emisiuni la radio sau privesc emisiuni la televizor sau online, roșesc instant din cauza limbajului folosit de participanți, din cauza imaginii pe care o au aceștia sau din cauza mesajului pe care îl transmit.
Se pare că, în România, oricine are voie să spună orice în public, fără să suporte vreo consecință.
Unii vor spune că există CNA. Da, există, doar că acest Consiliu Național al Audio-Vizualului a devenit doar un instrument politic și atât, și-a pierdut rolul de monitorizare a aparițiilor media și sancționare a celor care încalcă atât prevederile legale, cât și pe cele ale decenței sau bunei cuviințe.
Mi-aș dori să nu mai văd atâta agresivitate în mediul public, agresivitate verbală, agresivitate în gesturi și, chiar, agresivitate fizică.
Ne mirăm că sunt atât de multe filmulețe cu elevi agresându-se și în mediul școlar și în afara acestuia. Dar dacă acești copii din ziua de azi văd agresivitate peste tot în jurul lor și văd că persoanele agresive sunt acceptate și chiar promovate în societate, ei de ce nu ar proceda la fel?
De unde să știe acești copii despre decență, dacă nu văd decență nicăieri în jurul lor? Sunt sigură că mulți dintre copiii din ziua de azi nici nu știu ce este decența și nici nu o pot înțelege, pentru că nu face parte din cotidianul lor.
Nu fac o pledoarie pentru decență, încerc doar să spun că ar trebui să facem mai mult loc decenței în viața noastră în detrimentul agresivității și obrăzniciei.