Tot văd oameni absenți din viața lor și prezenți în viața altora (sau în realitatea altora). Oameni nemulțumiți de viețile pe care le duc și care visează la viețile pe care le duc alții. Cumva absenți din propriile vieți și prezenți virtual în alte vieți (ca martori sau ca cei care își doresc ce au alții).
Am mai scris despre oameni care nu vor să trăiască în prezent (sau în realitate?) în articolul din 1 august 2024 (https://vanitate.ro/?p=2471), dar cred că mai sunt multe de zis despre acest subiect.
Nu înțeleg de ce cineva ar renunța la propria sa viață, la ceea ce are în fața ochilor,
la ceea ce se întâmplă în fiecare zi pentru a-și dori ceva ce vede la alții. Fiecare dintre noi este diferit (unic) și fiecare trebuie să își trăiască propria viață, nu viața altcuiva (deși pare mai bună, mai luxoasă, mai interesantă etc). Am scris despre imperfecțiune și oameni unici în articolul din 31 martie 2023 https://vanitate.ro/?p=1569).
Dar oamenii vor să trăiască fără efort, după rețete deja încercate de alții (am scris și despre modele în activitatea profesională sau în viață în articolul din 25 mai 2023 https://vanitate.ro/?p=1698). Cumva, acest subiect mi-a mai captat atenția de-a lunul timpului, dar sunt uimită cât de ușor accept oamenii de azi ceea ce li se vinde de către oamenii așa-ziși de succes.
Oare oamenii nu au aflat că fiecare succes are propriu preț și că fiecare trăiește în felul lui, iar ceva ce a făcut bine unuia poate face rău altuia. Așa că totul trebuie trecut prin propia persoană și abia apoi adaptat vieții noastre. Dacă urmăm doar pașii pe care ni-i recomandă oamenii care par să aibă totul, de cele mai multe ri nu vom avea aceleași rezultate care cel care le-a propus. Pentru că suntem diferiți și pentru că ne raportăm diferit la ceilalți și la toate aspectele vieții.
Rețetele oamenilor de succes sunt bune ca și idei principale, dar nu sunt de urmat în cele mai mici amănunte.
Deși ne dorim să fim independenți, liberi, deosebiți, în realitate, căutăm să fim la fel ca ceilalși sau să avem succesul celorlalți. Ce suntem dispuși să dăm pentru a avea success sau pentru a avea ce ne dorim cel mai mult în viață, este deja o altă discuție (și un potenția subiect pentru alt articol).
Mă uimește ușurința cu care renunțăm la realitate, la viața noastră, pentru a fi în realitatea altcuiva (unde nu vom avea vreodată rolul principal, pentru că acesta este deja dat celui pe care îl urmărim) sau pentru a fi mai prezenți în viața (reală sau virtuala) a altcuiva. Și nu mă pot opri să mă întreb: cum rămâne cu viața celui care vrea viața altcuiva? Se pierde?