Despre modele/tipare în activitatea profesională sau în viață

Mi-a venit ideea acestui articol azi, când o colegă mă întreba dacă am un model pentru un document pe care trebuia să îl întocmească, eu făcând anterior documente similare, dar pentru cazuri diferite. Această situație m-a făcut să mă gândesc la faptul că trăim în perioada în care nimeni nu mai este original, toți folosim modele/tipare. Atât în viața profesională, cât și în cea personală sau socială. Nu mai știm să mai gândim singuri cum să facem lucruri, ci ne trebuie machete sau modele. De parcă trebuie să încadrăm totul în modele sau trebuie să pornim de la modele.

Oamenii din ziua de azi nu mai știu să facă nimic din proprie inițiativă, nu mai știu să își scrie concluziile sau planurile, nu mai știu să încerce să facă singuri ceva și cer, întotdeauna,  un sprijin sau o orientare în ceea ce au de făcut.

Pe de altă parte, poate că ar trebui să înțelegem nevoia lor de modele, pentru că societatea ne obligă, în mod constant, să ne raportăm la ele (spre exemplu: atunci când solicităm documente oficiale de la autorități trebuie să completăm diferite formulare, cereri tip etc).

De ce au renunțat oamenii atât de ușor să gândească și aleg varianta modelelor luate de la alții? Răspunsul ușor ar fi: din comoditate, doar că am senzația că este mai mult decât atât. Nu cred că doar pentru că nu vrem să facem eforturi refuzăm să gândim, refuzăm să încercăm să facem ceva (chiar dacă este bun sau mai puțin bun), refuzăm să creăm ceva. Oare pentru că ne-am obișnuit să obținem (sau să facem) totul ușor, nu vrem să gândim cu mintea noastră și luăm de bun ceea ce au făcut alții, ceea ce au folosit alții, ceea ce credem (vedem) că funcționează (și va funcționa și în cazul nostru)?

Și de ce am aplica modele în viața personală? Am văzut că este în trend să urmăm rețete, recomandări, sfaturi ale așa-zișilor oameni de succes. De ce îi lăsăm pe alții să ne spună cum să trăim? Și de ce trăim viețile altor oameni, în loc să le trăim pe ale noastre? De ce nu vrem să facem propriile greșeli, de ce nu vrem să avem propriile succese, de ce nu vrem să avem propriile suferințe sau propria fericire? De ce alergăm după ale altora?

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește termenul de model drept:

  • Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitații; tipar.
  • Reprezentare în mic a unui obiect; machetă.
  • Tipul unui obiect confecționat. Obiect care, imprimat într-un material plastic, formează un tipar după care se realizează alte obiecte identice.
  • Sistem teoretic sau material cu ajutorul căruia pot fi studiate indirect proprietățile și transformările altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezintă o analogie.
  • Persoană, realizare, operă care, prin valoare sau calități, poate servi ca exemplu. Pildă servită de o asemenea persoană.
  • Manechin. Persoană care pozează unui pictor sau unui sculptor.
  • Sistem de relații matematice care leagă între ele mărimile de stare ale sistemului modelat.

Încă mă uimește ușurința cu care apelăm la modele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *