Tot aud vorbindu-se de oameni perfecți, de piele perfectă, de produse perfecte (sau care ne ajută să obținem perfecțiunea) și am ajuns să mă întreb ce înseamnă, de fapt, omul perfect. Și am constatat că fiecare dintre noi vede altfel lucruri. Unii sunt mai pretențioși, mai atenți la detalii și ei sunt mai greu de mulțumit, în timp ce alții se mulțumesc cu o versiune aproape perfectă.
Așa că am ajuns la concluzia că suntem, cu toții, imperfecți. Iar aceste imperfecțiuni ne fac unici pentru că, deși semănăm unii cu alții în multe privințe, nu suntem identici. Nu suntem niște mașini (roboți sau produse, dacă vreți) ieșiți dintr-o uzină sau o fabrică, suntem oameni cu sentimente, cu emoții, cu părți frumoase și părți mai puțin frumoase, cu decizii bune și decizii mai puțin bune și cu experiențe de tot felul.
Tot timpul ne comparăm cu ceilalți, cu ce sunt ceilalți, cu ce au ceilalți și, neștiind toate amănuntele vieților celorlalți, credem că au mai multe lucruri decât noi sau avem senzația că ei merită să aibă toate acele lucruri pentru că sunt perfecți.
Doar că, așa cum am zis deja: nimeni nu este perfect. Și am să dau un singur exemplu: cei tineri vor lucrurile pe care le au vârstnicii, cei în vârstă vor tinerețea celorlalți.
Cred că, de fapt, noi ne dorim mereu ceea ce nu avem. Sau ni se pare că este mai ușor în locul în care nu suntem noi.
Pentru că, dacă am analiza sincer lucrurile pe care le-am realizat de-a lungul vieții, am vedea că avem o grămadă de lucruri pentru care să fim recunoscători și nu prea am avea motive să fim supărați sau triști pentru că nu pare că avem ceea ce au cei pe care îi credem perfecți (sau care sunt prezentați în mediul online sau la televizor drept modele de urmat).
Întotdeauna m-a uimit ușurința cu care unii i-au privit pe alții ca oameni perfecți și au vrut să le calce pe urme, fără să realizeze că fiecare persoană este unică și succesul unuia nu înseamnă automat succesul și al celor care îl urmează pe același drum.
Mă surprind rețetele de îmbogățire, de succes sau de fericire ale unor oameni care vor să le transmită celorlalți prin cărți sau tot felul de instrumente de promovare în masă și ușurința cu care acestea sunt acceptate și urmate de diferite categorii de oameni, care caută să ajungă bogați, fericiți și să aibă o carieră impresionantă.
Nu înțeleg de ce oamenii nu își caută propriul drum, propria cale, de ce nu își trăiesc propria viață, nu iau decizii pentru viitorul lor, pentru că noi chiar suntem unici prin imperfecțiunile noastre.