Uneori, am senzația că ne găsim lucruri de făcut, că ne aglomerăm programul și ne facem griji pentru orice, doar ca să nu rămânem singuri cu noi înșine. Pentru că uităm de noi înșine, pentru că nu mai știm cine suntem, pentru că ne transformăm în persoanele care vor cei din jurul nostrum să fim, ne pierdem pe noi înșine, nu mai știm cine suntem și ne este teamă să aflăm acest lucru.
Ne este teamă de ceea ce putem descoperi despre noi înșine pentru că ne-am pierdut încrederea în noi și pentru că nu mai știm să fim noi înșine. Pare complicat, dar nu este. Prin filme ma mai întâlnit oameni care se caută pe ei înșiși pentru că s-au pierdut în realitatea cotidiană. Dar și noi, oamenii care nu apărem în filme, avem probleme similar cu ceilalți.
Prinși în problemele zilnice și în grijile cotidiene, ne lăsăm pe noi pe ultimul plan și ajungem să fim altcineva. Și să trăim viața altcuiva. Și să acceptăm aceste lucruri doar pentru că așa vor alții sau pentru că noi nu știm ce vrem.
Da, este complicată relația fiecăruia dintre noi cu el însuși pentru că sunt multe experiențe trăite, și plăcute și mai puțin plăcute, sunt multe regrete, frustrări, neîmpliniri, lucruri pentru care ne simțim vinovați și toate acestea ne influențează deciziile și, în consecință, viața (chiar dacă vrem sau nu vrem să recunoaștem acest lucru).
Problemele apar atunci când, din dorința de a-i mulțumi pe alții sau de a corespunde cerințelor celorlalți (a fi validat – am scris despre nevoia de validare sau confirmare în 3 noiembrie 2021 https://vanitate.ro/?p=547), nu mai suntem noi înșine, nu mai facem ceea ce ne-am dori, ci ceea ce se așteaptă de la noi. Cumva, îi lăsăm pe ceilalți să ne controleze (să ne conducă?) viața. Și, la un moment dat, când nu ne mai regăsim în ceea ce facem sau în cine am devenit, începem să avem tot felul de conflicte cu tot felul de oameni, cumva exteriorizând problema care este, de fapt, în interior.
Așa că nu este greu de înțeles cum am ajuns la întrebarea din titlul articolului. Pentru că, nu cu mult timp în urmă, am trecut printr-o perioadă grea care m-a obligat să-mi stabilesc prioritățile și să mă analizez mult mai bine decât o făcusem vreodată, am aflat că nu mi-e teamă să rămân singură cu mine însămi. Am momente când, decât să stau cu oameni care nu au nimic de zis, prefer să stau singură, să citesc o carte interesantă sau să văd un film. Iar mie îmi place compania oamenilor, o caut și vreau să găsesc ceva intersant în persoanele cu care intru în contact la un moment dat.