De ce avem nevoie de validare? De ce nu e de ajuns să fim noi înșine și atât? Cu bune, cu rele, cu calități și defecte, dar noi înșine.
Știu că e greu, în societatea de azi, dominată de superficialitate, să fim deschiși, vulnerabili, direcți și sinceri.
Eu cred că, dacă vom încerca să fim altfel de dragul acceptării noastre de către societate, vom ajunge, la un moment dat, la un conflict interior atât de puternic încât vom da în depresie sau în alte lucruri la fel de grave.
Știu că e greu să fim imperfecți într-o lume perfectă (sau care se crede perfectă) cum este cea de azi, dar trebuie să încercăm să păstrăm o parte din noi, din ceea ce suntem noi, pentru a nu ne pierde pe noi înșine.
Știu că e greu, în ziua de azi, când emisiunile la radio și tv se fac doar în baza comentariilor oamenilor (cu ocazia aceasta se verifică și audiențele, nu?), când vedetele online se nasc din numărul de persoane care îi urmăresc și comentariile lăsate de acestea, e greu să nu avem nevoie de confirmări.
Dar revin la ce am scris și în alte articole: hai să avem propriile noastre dorințe, nu ale celorlalți, hai să facem ce ne place nouă (nu ce place celorlalți), hai să ne dăm noi validare nouă și să nu mai cerem altora să ne valideze ca persoane (pe orice plan am crede noi că avem nevoie de validare: personal sau profesional).
Ar trebui să ne conducem noi viața după cum considerăm noi că ar trebui să fie, nu după cum ne dictează frustrările și neîmplinirile unora sau superficialitatea și falsitatea altora.
Viața noastră e doar a noastră, nu a întregii societăți, iar noi suntem singurii care putem stabili încotro o luăm și spre ce ne îndreptăm.
Realizez că e complicat, în lumea de azi, cu atâta expunere de tot felul pe toate canalele media, să reușim să aflăm ce ne dorim noi cu adevărat, nu ce ne arată alții că ar trebui să ne dorim sau cum ne sugerează unii să ne trăim viața.
Poate că tocmai această expunere este de vină pentru nevoia noastră de validare. Adică avem nevoie și noi de ceea ce au alții, pentru că astfel facem parte din comunitate (suntem validați ca membrii ai societății?).
Poate că ar trebui să ne mai gândim, uneori, la lucrurile pe care ar trebui să le facem pentru a fi confirmați de ceilalți și la ce renunțăm pentru această validare.
E complicat, e adevărat, ca, într-o societate care îți dictează cum să îți trăiești viața, să ai putere să fi altfel, să fi tu însuți.
Dar dacă tot nu putem să facem acest lucru tot timpul, ar trebui ca, cel puțin, uneori să nu ne mai conformăm sau să nu mai căutăm validări, ci să încercăm să fim noi înșine.
Ca să nu ne pierdem identitatea.