Într-o lume care trăiește sub imperiul vitezei și în care suntem atât de concentrați și de încrâncenați încât nu ne mai recunoaștem pe noi înșine, mai este loc pentru iertare?
Cândva, aveam impresia că iertarea este un semn de slăbiciune. Mi se părea că este important să îți impui punctul de vedere sau să arăți că ai dreptate, cu orice preț. Probabil eram la vârsta inocenței și a tinereții târzii. Astăzi gândesc altfel. Astăzi am ajuns să apreciez oamenii care știu să ierte și care știu să treacă peste momente grele nepăstrând în ei răutate, frustrare, nefericire, supărare, tristețe. Mi-a fost greu să ajung în acest punct, dar am făcut-o.
Astăzi, mă aștept ca oamenii să găsească putere să îi ierte pe ceilalți, dar să se ierte și pe ei înșiși, atunci când greșesc, pentru că greșeala face parte din viața noastră și este important să învățăm ceva din fiecare moment al vieții noastre.
Cred că putem să iertăm atunci când suntem pregătiți să mergem mai departe și să ieșim din toată situația neplăcută în care am ajuns. Este foarte important să ne dorim să nu mai fim triști, să nu mai păstrăm atât de multă energie negativă în noi (pe care o revărsăm pe cei dragi care, de multe ori, nu au nicio vină pentru situația respectivă) și să vrem liniște în suflet.
Nu este ușor să iertăm pe cineva, mai ales dacă ne-a rănit foarte tare (cu intenție sau fără intenție), pentru că ajungem să ne raportăm la respectiva persoană doar din perspectiva greșelii care ne-a provocat daune și uităm multe lucruri frumoase și bune pe care le-am făcut împreună cu persoana sau pe care ea le-a făcut pentru noi.
Dacă aș fi formulat întrebarea altfel, de exemplu dacă oamenii mai azi mai pot să ierte, cred că răspunsul ar fi fost, de departe, nu. Pentru că sunt atât de ocupați și de prinși în activitățile, planurile și grijile lor zilnice încât nu ar fi în stare să se liniștească, să se împace cu ce s-a întâmplat și să găsească putere în ei să ierte. Este o procedură prea complicată pentru ei.
Da, pot fi acuzată că exagerez când vorbesc despre oamenii de astăzi la general, dar găsesc atât de puțini oameni care să fie prinși în vâltoarea activităților cotidiene, încât nu cred că exagerez. Poate că aș găsi pe unii dispuși să discute despre (să dezbată) acest subiect, dar nu cred că vor găsi energie să și facă ceea ce vor susține verbal. Aș vrea să mă înșel cu privire la acest lucru…