Tot gândindu-mă, în ultima perioadă, la ce este important în viață, m-am trezit constatând că eu am nevoie de cuvinte, am nevoie să exprim ceea ce ce vreau, ceea ce simt, ce se întâmplă cu mine etc… Acest lucru s-a întâmplat și în contextul în care un personaj dintr-un serial pe care îl urmăream era dislexic și pentru el literele și cuvintele erau ceva complicat. M-a pus pe gânduri pentru că nu mă gândisem, până atunci, că pentru unii oameni citirea cuvintelor și cuvintele în general nu sunt o formă de exprimare, ci un chin.
Nu știu ce m-aș face dacă nu aș avea cuvinte să mă exprim. Mi s-ar părea foarte ciudat să mi se ia o formă foarte simplă de a mă exprima, de a transmite mesaje către ceilalți și de a primi mesaje de la ceilalți.
Problema este că, în secolul vitezei în care trăim, cuvintele au fost înlocuite de semne, au fost reduse la câteva litere sau au fost eliminate cu totul din comunicare. Așa cum scriam și în alte articole: facem economie la orice, inclusiv la cuvinte și la modul în care ne exprimăm. Am scris despre cuvinte în 11 august 2022 (https://vanitate.ro/?p=1115) și despre forța cuvintelor în 24 august 2023 (https://vanitate.ro/?p=1849) și mai am câteva articole pe această temă, dar parcă mereu mai rămâne ceva de zis.
Iar acum văd că oamenii preferă alte modalități de comunicare (mai ales în mediul online), de parcă ar fi complicat să scrie ce vor folosind cuvinte atât de cunoscute. Uneori, mi se pare că încet-încet vom uita cuvinte sau nu vom mai ști să vorbim, ci ne vom exprima doar în coduri sau folosind prescurtări cunoscute de cât mai multă lume.
Probabil din acest motiv și pentru că oamenii nu mai vor să facă vreun efort în acest sens, nu se mai ascultă unii pe alții și nu mai vor să comunice unii cu alții, deși comunicarea este o coordonată importantă a vieții noastre. Toți vrem să fim înțeleși în mod corespunzător, să ne fie înțelese vorbele și faptele și toți vrem să îi înțelegem pe ceilalți, modul lor de a acționa, de a se exprima, de a realiza lucruri. Dar, doar dorindu-ne să fim înțeleși și nefăcând un efort în acest sens, nu se va realiza vreodată dorința noastră.
Mi s-a întâmplat să nu fiu înțeleasă în mod corect și mi-am dat seama de acest lucru pentru că oamenii nu făceau ceea ce le ceream să facă, ci altceva. Și atunci am căutat o altă modalitate de a le prezenta lucrurile, o altă exprimare, alte cuvinte care erau pe înțelesul lor. Uneori a funcționat, alteori nu a funcționat. Poate și pentru că cei cărora mă adresam nu erau atenți sau nu voiau să facă un efort minim de a înțelege mesajul meu.