Da, am mai scris acum un an despre cuvinte (https://vanitate.ro/2022/08/11/despre-cuvinte/), acum un an și jumătate despre puterea cuvintelor (https://vanitate.ro/2022/01/03/despre-puterea-cuvintelor/) și acum aproape doi ani despre cuvintele cu mai multe înțelesuri (https://vanitate.ro/2021/10/31/despre-cuvintele-cu-mai-multe-sensuri/), dar simt nevoia să revin cu câteva precizări despre forța cuvintelor.
De ce? Pentru că văd cum oamenii de azi folosesc cuvintele pentru a jigni, pentru a răni, pentru a provoca tristețe sau furie sau chiar pentru a tortura alți oameni.
Și mi se pare că oamenii de azi nu mai știu să mai folosească acest instrument de comunicare (cuvintele) pentru scopul pentru care a fost creat (inventat?!), adică pentru a ține legătura cu cei din jur, pentru a transmite ceea ce simt, pentru a fi înțeleși de ceilalți, pentru a cere ajutor, pentru a oferi sprijin, pentru a ajunge pe aceeași lungime de undă cu cei din jur.
Astăzi, oamenii folosesc cuvintele pentru a transmite emoții negative, iar unii dintre noi sunt foarte buni la așa ceva. Problema este că majoritatea are tendința de a urma acest trend și mulți oameni își doresc (chiar încearcă și, uneori, reușesc) să transmită aceleași sentimente negative și mai sunt și mândri de ei pentru acest lucru.
De ce devenim agresivi, de ce ne comportăm urât cu oamenii, de ce adunăm atâtea sentimente negative, iar apoi ne plângem că lumea este urâtă sau că nu ne iubește nimeni?
De ce nu realizăm că ceea ce facem ne afectează, chiar dacă noi ne convingem că suntem îndreptățiți (cumva) să facem acele lucruri mai puțin plăcute?
De ce oamenii de azi nu aleg să vorbească frumos cu cei din jur, să ofere sprijin celor care au nevoie, să aibă răbdare cu cei care nu știu ce vor și să îi ajute pe cei care se află în situații grele?
De ce alegem să fim răi (în cuvinte), când este atât de simplu să fim buni? Și nu ne costă nimic să fim buni?
De ce nu mai găsim în noi putere să rezistăm impulsurilor de moment și să încercăm să avem ceva frumos (bun?) de zis despre lucrurile din jur, despre situațiile cu care ne confruntăm sau despre oamenii pe care îi avem alături de noi?
Dar, cel mai important, de ce nu realizăm că ceea ce spunem rănește pe cineva? De ce nu înțelegem că unele cuvinte rostite în momente de supărare, furie sau stres pot răni pe cineva mai mult decât decât dacă am folosi forța fizică?
Poate, dacă am înțelege forța cuvintelor, am fi mai atenți la ceea ce spunem atunci când suntem frustrați, nervoși, agitați sau poate ne gândim de mai multe ori înainte să ironizăm pe cineva, să certăm vreo persoană sau să folosim cuvinte grele (urâte?).