Am întâlnit acest gen de oameni destul de des în viața mea. Sunt acei oameni care, orice s-ar întâmpla, vor să aibă ultimul cuvânt sau să li se spună permanent că lucrurile stau cum spun ei, cum cred ei sau cum vor ei. Mi se pare că acești oameni sunt destul de limitați, cumva lumea lor e mică, pentru că ei nu pot avea mereu dreptate dacă trăiesc într-o lume mai mare așa cum este lumea reală.
Experiența de viață m-a învățat că nu avem cum să știm totul, nu avem cum să previzionăm totul, nu avem cum să cunoaștem tot ce se întâmplă în lume și, în consecință, nu avem cum să avem mereu ultimul cuvânt. Este uman să mai și greșim. Doar că, oamenii care vor să aibă dreptate permanent nu recunosc niciodată că s-au înșelat sau că a fost ceva eronat în ceea ce au spus sau în ceea ce au făcut. Atunci când lucrurile nu ies așa cum credeau ei, cumva reușesc să le răstălmăcească sau să le prezinte într-o formă din care rezultă că ei au avut dreptate.
Pentru că greșelile pe care le facem și modul în care reacționăm față de consecințele lor m-au pus, de multe ori, pe gânduri, am și scris despre aceste lucruri. M-am întrebat în iulie 2023 de ce nu recunoaștem (sau recunoaștem greu) când greșim (https://vanitate.ro/?p=1798) și în septembrie 2023 despre faptul că este o virtute să îți ceri eiertare atunci când greșești (https://vanitate.ro/?p=1866).
Așa că nu îi înțeleg pe cei care vor să aibă tot timpul dreptate. În afară de satisfacerea unui orgoliu imens, nu văd ce alte efecte ar putea avea faptul că cineva ar avea mereu dreptate.
Mi se pare că învățăm mai repede din greșeli decât din reușite. Când avem multe reușite și nu gustăm din cupa eșecului, credem că putem controla tot ce ni se întâmplă și că deținem răspunsurile la toate nelămuririle universului. Și nu este chiar așa.
Când greșim, înțelegem că ceea ce facem și ceea ce spunem îi poate afecta pe ceilalți într-un mod la care nu ne-am gândit atunci când am spus ceva greșit sau am făcut ceva greșit.
Când greșim aflăm că nu suntem perfecți și că nimeni nu se așteaptă de la noi să fim perfecți (așa cum cred unii dintre noi).
Când greșim, recunoaștem că greșim, acceptăm că am greșit și facem ceva pentru a îndrepta greșeala comisă, devenim oameni mai buni, pentru că vom evita să facem pe viitor aceleași erori.
Oamenii care vor să aibă întotdeauna dreptate nu au cum să treacă prin acest proces și nu vor înțelege (nu pot să înțeleagă sau nu acceptă) că a recunoaște că au greșit nu este o vulnerabilitate, ci este un pas spre a se cunoaște mai bine pe sine și lumea în care trăiesc.