Viața nu este doar frumoasă, are și momentele ei mai puțin plăcute. Sau oare frumusețea vieții stă în faptul că nu este monotonă, că tot timpul se întâmplă ceva, că mereu se mișcă ceva în jurul nostru?
Oricum, sigur este că nu toate lucrurile care se întâmplă și nu toate situațiile în care ajungem sunt pe placul nostru. Doar că noi acceptăm greu lucrurile (și situațiile) care nu ne convin. Și recunoaștem și mai greu acest lucru. Pentru că nu ne place să le arătăm celorlalți partea nostră sensibilă (vulnerabilă)? Pentru că nu vrem să știe toată lumea ce ne place și ce nu ne place sau ce este în avantajul nostru și ce nu este în avantajul nostru? Pentru că nu vrem să ni se cunoască preferințele sau lucrurile care nu ne interesează? Pentru că ne este rușine de ceva ce am făcut, am gândit sau am crezut? Pentru că vrem să ascundem adevărata noastră natură? Pentru că nu vrem să recunoaștem cât de mult ne deranjează unele lucruri, situații sau persoane? Pentru că nu vrem să se știe că am greșit și cu ce am greșit?
Nu știu dacă există un singur răspuns corect la întrebarea din titlul acestui articol. Cred că, în funcție de persoană și de situație, este un amestec de răspunsuri corecte (și multe altele pe care eu nu am reușit să le prezint în exemplele de mai sus).
Ne este foarte greu să recunoaștem când greșim: pentru că ne este greu să acceptăm greșeala făcută și consecințele ei, pentru că ne este rușine de faptul că am greșit, pentru că nu vrem să fim văzuți prin prisma greșelii făcute, pentru că nu acceptăm că am greșit sau ce anume am făcut (am zis sau am crezut) greșit etc.
Dar, la fel de greu ne este să recunoaștem că ceva nu ne convine adică nu ne simțim bine în prezența acelui lucru sau acelei persoane, nu ne place acel lucru sau compania respective persoane, ni se pare că facem prea multe eforturi pentru respectivul lucru sau individ etc. Și căutăm (și chiar găsim) tot felul de scuze sau explicații, care sunt foarte departe de adevăr, doar pentru că nu vrem să facem cunoscut ce anume nu este (sau nu ni se pare că este) în regulă.
Ar fi mai ușor pentru cei din jurul nostru, dacă am reuși să fim sinceri și dacă am spune direct ce ne deranjează, pentru că i-ar ajuta pe ei să evite să ajungem în situații care nu ne convin. Dacă îi lăsăm să ghicească ce simțim sau ce credem, nu știu dacă vor reuși să găsească răspunsul corect (pentru că nu au cum să ne citească gândurile sau sentimentele).