Mă tot întreb, de câteva zile, acest lucru. Cum de le este atât de simplu, unor oameni să mintă? Să spună lucruri neadevărate sau să manipuleze informațiile pe acre le dețin astfel încât să aibă de căștigat?
Pentru că trăim vremuri în care este ușor să ascundem cine suntem, să nu spunem ce credem, să cosmetizăm imaginea noastră publică înseamnă că trebuie să acceptăm ușor că suntem mințiți sau când suntem mințiți?
Omul a învățat să se adapteze mediului și a învățat să facă tot ce poate pentru a-i fi lui bine, iar dacă acest lucru înseamnă să mintă, nu prea are mustrări de conștiință.
Și totuși: cum rămâne cu adevărul? Mai avem nevoie de adevăr în viața noastră? Mai știm să facem diferența între adevăr, minciună sau praf în ochi? Sau trăim vremuri în care nu mai contează ce este adevărat și ce este fals?
Mi-e dor de oameni sinceri, de oameni care spun ce gândesc, de oameni care nu se ascund în spatele altora sau în spatele cuvintelor.
Și am scris mai multe articole despre sinceritate și a fi sincer (în aprilie 2022 despre sinceritate https://vanitate.ro/?p=854, în octombrie 2023 mă întrebam dacă mai știm să fim sinceri https://vanitate.ro/?p=1929, în noiembrie 2022 dacă mai știu oamenii să fie sinceri https://vanitate.ro/?p=1273, iar în ianuarie 2023 cât de sinceri suntem atuci când cineva ne cere părerea https://vanitate.ro/?p=1428), dar parcă tot mai rămân ceva de spus. Și de scris.
Probabil mă deranjează ușurința cu care oamenii ascund lucruri sau creează impresii greșite despre propria persoană.
Îmi este greu să relaționez cu oameni pe care îi simt falși sau superficiali, prea prețioși sau care își dau prea multă importanță. Am obosit să trec prin filtrul meu aparențele din jur și oamenii care sunt în stare să facă orice pentru a păstra respectivele aparențe. Este prea mare efortul să caut omul din spatele imaginii pe care și-a construit-o și în care a investit atâtea (timp, bani, energie etc).
Mi-aș dori o lume în care să fim sinceri și cinstiți cu noi înșine, în primul rând, și apoi cu ceilalți. O lume în care să nu mai simțim atât de acut nevoia de confirmare și validare din partea societății, o lume în care să nu ne fie frică (rușine?) să fim noi înșine și să ne trăim viața așa cum credem de cuviință.
Nu am aflat de ce mint atât de ușor oamenii de azi și nici de ce își vând sufletul atât de repede și atât de ușor, dar poate voi afla răspunsuri în viitor de la oameni care vor fi dispuși să vorbească despre ei înșiși cu sinceritate.