Mă gândeam, zilele acestea, la faptul că, deși ne propunem să fim complet sinceri în toate aspectele din viața noastră, sunt tot felul de situații și circumstanțe în care nu putem fi atât de sinceri pe cât ne-am dori. Adică nu putem spune cuiva adevărata noastră părere (deși ne este cerută), deoarece știm că persoana care ar afla ceea ce gândim s-ar supăra sau ar fi deranjată de modul în care vedem noi lucrurile.
Am mai vorbit despre sinceritatea care poate provoca supărare, suferință sau tristețe și nu vreau să mă întorc la acel subiect. Azi voiam să vorbesc despre sinceritate și politețe. Adică sunt cazuri în care este necesar să fim sinceri, dar trebuie să fim și politicoși (să nu jignim, să nu supărăm, să nu facem cealaltă persoană să se simtă prost etc), cu alte cuvinte nuanțăm ceea ce vrem să spunem. Adică folosim acele cuvinte care nu deranjează și încercăm să spunem ce credem fără să provocăm drame. Pentru că este necesar să spunem ceea ce credem, mai ales atunci când ni se cere acest lucru.
Pe de altă parte, cunosc destui oameni care, deși cer părerea celorlalți, niciodată nu o ascultă. Probabil că au nevoie să spună că au cerut și părerea altcuiva, deși nu îi interesează cu adevărat ce cred ceilalți sau ce au alții de spus.
Există și persoane care chiar ascultă părerea celorlalți și chiar sunt interesați să îmbunătățească ceva, atunci când cer opinia cuiva.
Mai sunt cei care cer părerea celor din jur doar pentru a li se confirma că tot ce fac ei este bine și să audă cât de buni, frumoși și deștepți sunt ei, iar, dacă îndrăznește cineva să le spună adevărul, la un moment dat, îl iau drept un afront personal, nu drept o părere a cuiva despre situația respectivă.
În mediul social și în cel profesional, toți ne-am nuanțat, la un moment dat, opiniile și ne-am expus punctul de vedere mai neutru decât credeam (voiam). Sau am spus mai puțin decât voiam să spunem. Motivațiile sunt diferite, dar rezultatul este mereu același: o opinie cosmetizată, atentă să nu deranjeze.
În aceste condiții, am și eu o întrebare: o opinie nuanțată, mai este opinia ta? Înțeleg că este necesar să ne alegem cu atenție cuvintele sau termenii pe care îi folosim, dar atunci când rezultatul final (concluzia) ajunge să fie (foarte) diferită de ceea ce gândim, ne mai reprezintă punctul de vedere? Adică mai suntem sinceri sau de fapt îi mințim pe cei din jur și le spunem ce vor să audă doar pentru că nu vrem să îi supărăm sau pentru că vrem să ne menținem relațiile bune cu ei?