Despre cum vedem (sau cum am putea să privim) viața

În ultimul timp, pentru că încerc să văd partea frumoasă a vieții, oamenii m-au acuzat că sunt naivă, idealistă și ruptă de realitate. Și toate acestea m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva au dreptate? Dar, apoi, mi-am revenit. Nu știu dacă sunt așa cum mi-au spus ei sau cum mă văd ei. Poate că au dreptate în anumite privințe. Dar am obosit să văd lumea prin ochii știrilor de la tv sau dn online, am obosit să văd doar răutate, nefericire și tristețe și cred că viața înseamnă mai mult decât de a ne plânge în legătură cu ce nu ne place la viața noastră și mai mult decât a-i invidia pe ceilalți.

Nu mai pot să mai trăiesc doar cu informații care anunță, zilnic, sfârșitul lumii sau cu efectele nesiguranței unor oameni asupra vieții lor și a vieților celor din jur. Nu mai vreau energii negative în viața mea (mai multe decât există deja). Nu mai vreau să îmi încep ziua  gândindu-mă la cine știe ce catastrofe vor avea loc.

Vreau o altfel de viață. Așa cum am scris de mai multe ori (https://vanitate.ro/?p=2048, https://vanitate.ro/?p=1771 etc), sunt conștientă că fericirea nu durează mult și nu există o viață doar cu fericire și fără griji. Toți avem tot felul de probleme și provocări cărora trebuie să le facem față. Dar parcă viața este mai bună dacă nu pornim cu gânduri rele, dacă nu proiectăm, în mintea noastră, finaluri dezastruoase și efecte nimicitoare pentru toate lucrurile care ni se întâmplă. Așa că îmi dorecs o viață mai liniștită, mai relaxată și mai luminoasă.

Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să avem mai multă încredere în noi, în oameni, în viață, în ce ni se întâmplă. Categoric, putem învăța din toate situațiile care ne apar în viață. Și putem privi lucrurile ca pe niște lecții de viață, nu doar ca niște palme peste ceafă sau piedici.

Nu există viață permanent fericită sau fără griji. Doar că, de multe ori, nefericirea și neîmplinirea ne influențează atât de mult, încât credem că nu mai există nimic un și nimic frumos în viață. Poate că nu ar fi rău să ne facem timp pentru noi înșine, să priivim ce am realizat și ce mai avem de făcut și să ne bucurăm de momentul în care suntem, de ceea ce avem, de amintirile care ne însoțesc. De multe ori, este de ajuns ca să ne facem ordine în priorități și să stabilim cine și ce este mai important și cine și ce poate să mai aștepte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *