Fericirea este de ajuns?

Într-o lume în care suntem încurajați să fim cine ar trebui să fim (cine vrea societatea să fim), nu cine suntem (noi înșine), este loc pentru fericire? Într-o lume în care suntem împinși, permanent, peste limite, în care ni se transmite că trebuie să ieșim din zona de confort, fericirea oare este de ajuns?

Am scris mai multe articole despre fericire din 2022 până în 2024, așa că este clar că acest subiect mă frământă. În articole m-am întrebat cât durează, ce este ea, relația dintre fericire și viața simplă sau compromis și nefericire etc.

Astăzi, însă, vreau să mă lămuresc dacă fericirea este de ajuns. Dacă suntem împliniți și ne este suficientă fericirea de care avem parte, la un moment dat în viață.

Dacă oamenii ar ști să trăiască (să simtă) momentele de fericire la adevărata lor valoare, aș vedea mai mulți oameni veseli, bine dispuși, liniștiți în jurul meu. Așa cum am scris și în artiolul din 9 ianuarie 2024 (intitulat De ce fericirea durează atât de puțin – https://vanitate.ro/?p=2048), oamenii nu mai știu să aprecieze ce au în viața lor și își dau seama că erau fericiți abia după ce au pierdut lucrurl (sau persoana) care îi făcea fericiți.

Tinerii de azi nu mai trăiesc pentru a fi fericiți, ci doar pentru a marca niște momente din viața lor și pentru a ajunge acolo unde li se spune că ar trebui să fie. Nu mai știu să fie fericiți. Nu mai știu să se oprească din a alerga după himere pentru a se bucura de ceea ce au deja în viața lor.

Ca să răspund întrebării din titlul articolului: nu, nu cred că fericirea mai este de ajuns în lumea de azi. Fericirea este văzută ca ceva pentru care se va găsi timp, la un moment dat. Oamenii vor să aibă cât mai multe, înainte să își dea voie să fie fericiți sau să se bucure de fericire. Și nu văd că pe drumul spre ceea ce au ei în plan, sacrifică totul: pe ei înșiși, dar și bruma de fericire pe care ar fi putut-o avea dacă și-ar fi dat voie să fie fericiți sau dacă ar fi avut curaj să rămână acolo unde ar fi putut fi fericiți.

Și am ajuns să mă întreb: merită să trăim fără fericire? Merită să avem totul în viață, mai puțin fericirea? Merită să trecem prin viață fără să ne fi bucurat de ea? Dacă am trăit și n-am fost fericiți, oare am trăit cu adevărat?

Poate că ar trebui ca răspunsul la întrebarea din titlul articolului să fie da, fericirea este de ajuns. Doar că, în lumea de azi, nu este posibil așa ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *