Îmi place că, în luna ianuarie, găsim o grămadă de zile amuzante: 3 ianuarie – ziua somnului, 11 ianuarie – ziua cuvântului mulțumesc (despre care am scris anul acesta – https://vanitate.ro/?p=2792), 12 ianuarie – ziua curățeniei biroului, 13 ianuarie – ziua îndeplinirii unui vis (am un articol scris în urmă cu câteva zile https://vanitate.ro/?p=2794), 22 ianuarie – ziua sosului fierbinte, 24 ianuarie – ziua complimentelor, 27 ianuarie – ziua prăjiturilor de ciocolată etc. Printre aceste zile amuzante, ziua statului degeaba mi se pare foarte interesantă. Am scris deja despre ea în 2023 (https://vanitate.ro/?p=1417), dar parcă a mai rămas ceva de spus și în 2025.
Citeam un articol despre această zi, care nu este neapărat o zi de celebrare a leneviei, ci este o zi în care ar trebui să punem frână vitezei vieții cotidiene. O zi în care facem lucrurile mai încet, în care avem ocazia să ne relaxăm și să nu facem nimic (dacă este posibil. Dacă ați avut, în 2025, o zi plină de tot felul de activități și întâlniri, ca mine, nu puteți spune că ați sărbătorit această zi așa cum trebuie).
Cineva spune că 16 ianuarie este ziua în care nimeni nu ar trebui să se simtă vinovat că își permite să se oprească. Și îmi place această idee, pentru că avem senzația că a ne opri sau a încetini ritmul este dincolo de puterea noastră. Și totuși, o zi în care luăm lucrurile mai ușor – pentru că vrem și pentru că putem – ne poate ajuta să fim odihniți pentru zile pline sau dificile care pot veni.
O astfel de zi este o pauză de la oboseala cotidiană. Îmi place cum sună și este foarte real.
Pe oamenii de azi îi sperie ideea de a sta, de a nu face nimic, de a nu avea planificată nicio activitate. Nu știu cum să facă față unei zile în care nu au nimic de făcut. Nu știu să se relaxeze și nu știu să se bucure de momentele în care nu au nimic trecut în agendă.
Eu aș vrea, anul acesta, să învăț să pun frână vitezei din viața de zi cu zi. Să nu mă mai implic în atât de multe lucruri, să prioritizez și să mă opresc doar la lucrurile care chiar trebuie făcute și cele care îmi fac plăcere. Pe celelalte le cedez celorlalți. Nu mai vreau să fie vorba doar de productivitate și de eficiență. Să mai fie vorba și despre mine, despre ce mă provoacă, despre ce mă ajută să fiu creativă, despre a descoperi și a face lucruri noi, pe care mi-am dorit și ar fi trebuit să le încerc de ceva timp.