Recunosc că mi-am dorit de mult timp să văd o piesă la Teatrul Național. În urmă cu mulți ani, mergeam destul de des la Teatrul Național și mi-am dorit să mai ajung o dată. Nu mai fusesem de când au făcut renovări și, cu această ocazie, am aflat că sala mare a Teatrului Național se numește Ion Caramitru. Mi-au plăcut foarte mult și sala și îmbunătățirile aduse în urma renovărilor făcute.
Am vrut să văd această piesă, Regale moare, pentru că îl are în distribuție pe Victor Rebengiuc, un actor care a împlinit venerabila vârstă de 91 de ani. Și, după ce îl văzusem pe Alexandru Repan la 84 de ani în Vizitatorul la teatrul Nottara (piesă despre care am scris un articol la 17 decembrie 2024 https://vanitate.ro/?p=2746), era interesant să îl văd și pe Victor Rebengiuc. Inițial credeam că rolul lui va fi unul mic, mai mult o prezență pe scenă decît un rol propriu-zis, dar nu a fost deloc așa. Rolul lui a fost rolul principal și a fost greu, dar actorul s-a descurcat foarte bine cu el (având în vedere că piesa are o durată de 1 oră și 40 de minute). Din câte știam eu, Radu Beligan era actorul care, la 90 de ani, încă mai juca teatru, iar, acum, l-am văzut cu ochii mei pe Victor Rebengiuc (din punct de vedere fizic, o umbră a bărbatului care era cândva, uneori aveam impresia că din bărbatul care era a rămas doar vocea: la fel de puternică și de sigură cum mi-o aminteam din filme). Au fost foarte impresionante și Mariana Mihuț și Ana Ciontea (în rolurile celor două soții ale regelui interpretat de Victor Rebengiuc), De fapt, cred că mi-au plăcut toți actorii care au jucat în această piesă.
Știam că piesa Regele moare este scrisă de Eugen Ionescu și, pentru că este un reprezentant al teatrului absurdului, mă așteptam să existe și momente pe care nu le înțelegeam. Și au fost. Momente în care simțeam că mă plictisesc (nu numai eu, ci și trei sferturi din sală), momente în care ceea ce se întâmpla pe scenă era greu de înțeles. Dar, dincolo de aceste momente, dincolo de subiect, care a fost unul sensibil (confruntarea cu moartea a unui om și modul în care a reacționat când a aflat că nu mai are mult de trăit), piesa merită văzută. Iar marii noștri actori merită respectați pentru ceea ce fac pe scena românească și pentru scena românească.