Nu știu cât va fi acest articol despre piesă (care, trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult), dar sigur va fi despre un actor foarte cunoscut al scenei românești. Când am văzut afișul acestui spectacol și l-am văzut în distribuție pe Alexandru Repan, știam că voi merge să văd piesa pentru acest actor. Mi-l aminteam din filmele vechi și voiam să văd ce mai face, ce mai joacă. Am fost surprinsă să aflu că încă este pe scenă pentru că în luna februarie a acestui an a împlinit 84 de ani. Și pentru vârsta lui, s-a descurcat foarte bine pe scenă.
Spectacolul durează o oră și 20 de minute, are patru actori dintre care 2 sunt aproape permanent pe scenă: Alexandru Repan și Ion Haiduc (care și el a împlinit la începutul lunii decembrie 2024 vârsta de 77 de ani). Deși au niște vârste destul de înaintate, cei doi actori au fost dinamici, s-au mișcat mult (parcă erau prezenți pe toată scena) și au reușit să transmită o grămadă de emoții. se vedea faptul că au jucat mult timp împreună și că le place să facă parte din această piesă scrisă de Eric Emmanuel Schmitt.
Alexandru Repan îl joacă pe Sigmund Freud, aflat în Viena ocupată de naziști, care nu vrea să părăsească orașul, iar Ion Haiduc este vizitatorul lui dintr-una din nopți. Este, de fapt, povestea omului de știință, care, pus față în față cu apropierea morții, începe să aibă nevoie de credință. Iar piesa este un periplu printre îndoieli și certitudini, legate de știință și credință Este despre lupta omului de știință (care are nevoie permanent de dovezi palpabile)aflat în pragul morții, cu nevoia de a crede în ceva (în cineva).
Mi-a plăcut foarte mult și piesa și jocul actorilor și parcă și sala (sala George Constantin de la Teatrul Nottara, cea mică și aflată la subsol) care s-a potrivit în acest spectacol.
Din ce am reușit să citesc pe site-ul teatrului, este cea mai longevivă piesă a Teatrului Nottara – a avut premiera în ianuarie 2006 – și mi se pare că chiar și acum, la aproape 19 ani de la premieră, este încă de actualitate.
Recunosc că am fost fascinată de Alexandru Repan. Este adevărat că și piesa a ajutat la această fascinație. Dar mi s-a părut foarte puternic, foarte credibil, foarte sensibil, pe alocuri și foarte sigur pe el acest actor care la 84 de ani, încă mai joacă și încă mai găsește plăcere în ceea ce face de atâția ani. Cred că acest lucru mi-a plăcut cel mai mult: cât de fericit și cât de bine se simțea pe scenă un actor, deși are vârsta de 84 de ani.