Am senzația că societatea de azi are o fixație pentru partea negativă a vieții, pentru lucrurile mai puțin plăcute care se întâmplă în lume. Este adevărat că ne influențează mult și mass-media, care vine doar cu lucruri șocante și negative, pentru că acestea au cea mai mare audiență, iar din audeință vine puterea presei. Dar chiar și așa, mi se pare trist că oamenii de azi se axează pe partea neplăcută a vieții și nu mai sunt în stare să vadă și partea frumoasă a vieții.
Cumva, ne pierdem în lucrurile neplăcute și nu mai reușim să vedem și să apreciem mullțimea de oameni frumoși și lucruri bune care se află în jurul nostru. Cred că undeva este vorba și de partea noastră autodistructivă, dar nu vreau să vorbesc acum despre acest lucru.
Este interesant că dacă unei persoane i se întâmplă într-o zi două lucruri bune și unul neplăcut, va fi afectat doar de cel negativ, pe cele pozitive ori le va trece cu vederea ori i se va părea normal să se fi întâmplat. Mereu ajungem să vorbim despre lucrurile neplăcute, iar cele plăcute ajung să nu fie cunoscute si sunt minimizate permanent.
Dacă ni se întâmplă lucruri bune ne bucurăm de ele pe moment, apoi mergem mai departe și ne confruntăm cu restul vieții nostre, în timp ce dacă ni se întâmplă lucruri rele, ba ne plângem tuturor (ne bucurăm de statutul de victimă), ba ne supărăm și ne îngrijorăm foarte tare (riscând să ne îmbolnăvim din cauza stresului).
Cumva, oamenii de azi au lăsat lucrurile negative să le conducă viața. De aici și teama generală de orice, de aici ușurința cu care intrăm în panică (înainte să cunoaștem toate elementele negative care ne-au produs acest sentiment neplăcut), de aici nevoia de a proteja pe cei dragi (iar de la a proteja la a conduce sau a manipula nu este decât un pas pe care majoritatea oamenilor îl fac) și de a ne proteja pe noi înșine.
Am impresia că oamenii de azi nu mai știu să mai lupte. Nu mai știu să facă față provocărilor, nevoilor, necazurilor. Sau viața lor înseamnă doar aceste lucruri și sentimente negative.
Parcă oamenii de azi au pierdut speranța. Au pierdut încrederea. Au pierdut optimismul. Au pierdut toate lucrurile și sentimentele frumoase care există în lume. Și au păstrat doar frustrările, blazările, neîmplinirile, supărările, tristețea (oare de aici și numărul mare de persoane depresive din ultimii ani?).
Când trăim în ritmul în care trăim noi, cred că este dstul de greu să ne relaxăm și să privim viața în ansamblul ei. Este mai simplu să fim tot timpul în priză și să ne bucurăm de senzațiile pe care adrenalina ni le oferă. Doar că nu știu dacă suntem pregătiți și pentru prețul pe are trebuie să îl plătim: consumul nervos și emoțional care ne mănâncă ani din viață.