Oamenii de azi sunt foarte suspicioși, foarte bănuitori, foarte reticenți și foarte pesimiști, văd doar partea mai puțin frumoasă a vieții și, din acest motiv, sunt foarte triști. Pentru a se proteja de dezamăgirile cauzate de alți oameni, pentru a nu suferi, sunt dispuși să nu mai investească emoțional în altă persoană. Așa văd că oamenii de azi sunt singuri, frustrați, supărați, triști și profund nefericiți. Nu mai știu să se bucure de ceea ce le oferă fiecare zi din viața lor, se gândesc doar la startegii și la profituri mari și imediate, sunt superficiali și se pierd în detalii (în lucruri mici sau puțin importante).
Poate exagerez eu și nu sunt toți așa (în mod sigur nu sunt toți așa!), dar marea majoritate nu mai știe să mai aibă încredere în altcineva. Sau nu mai vrea. Sau nu mai poate. Pentru că nu mai știm să mai avem încredere în altcineva. Ni se sugerează acest lucru în toate mosurile și felurile posibile, iar noi chiar ajungem să avem o viață singuratică pentru că răspundem sugestiilor și influențelor din jurul nostru.
Deși am încercat să ofer un răspuns la întrebarea din titlul articolului, nu știu dacă am reușit să ajung la adevăr. Adică fiecare are motivele lui pentru care nu mai are încredere (sau și-a pierdut încrederea) în alți oameni. Dar cred că totul pornește de la faptul că cineva, la un moment dat, ne-a trădat încrederea sau s-a dovedit a fi o altă persoană decât o credeam (o cunoșteam?) noi. În primul caz, poate că am fost de vină pentru că nu am știut să vedem minciunile celui pe care îl credeam apropiat, în al doilea caz doar noi suntem d evină pentru că ne-am făcut o idee greșită despre persoana respectivă (nu am vrut sau nu am putu să vedem adevărul).
Problema este că societatea de azi are tendința de a exagera în toate privințele (m-am întrebat la 28 iulie 2022 dacă trăim o eră a exagerării https://vanitate.ro/?p=1084), inclusive în ceea ce privește sentimentele pozitive sau mai puțin pozitive cu care ne confruntăm de-a lungul vieții. Avem tendința de a exagera orice lucru ni se întâmplă sau de a da amploare oricărui amănunt cu care ne confruntăm. De aici și tendința de a ne retrage, de a nu ne implica în relații cu alți oameni pentru că, la un moment dat, am putea să avem de suferit, și nu vrem să suferim.
Sau poate mă înșel și răspunsul este cu totul altul, iar eu, acum, la momentul present nu îl văd (nu sunt în stare sau nu îl cunosc).