M-am tot gândit dacă să scriu despre acest subiect sau nu. Pentru că mulți oameni nu vor înțelege ce încerc eu să transmit. Dar am să încerc să mă fac înțeleasă.
Este clar că, pentru a trăi avem nevoie d ehrană. Iar mâncarea este ceea ce alegem să folosim pentru a ne potoli foamea. Și este ok când mâncăm ca să trăim: avem nevoie de energie ca să facem toate lucrurile pe care ni le programăm să le facem și pe cele care intervin în mod neașteptat. Doar că, în ultimul timp, am tot întâlnit oameni pentru care mâncarea nu este doar o nevoie, o necessitate, ci este un mod de a trăi. Poate exagerez eu, dar așa am perceput lucrurile.
Spre exemplu; dacă cineva vorbește numai despre mâncare, despre ce a gătit sau ce va găti, despre cât de bun bucătar este și cât de puțini importanți sunt toți ceilalți, care nu se ridică la nivelul lui. Dacă își planifică excursii sau ieșiri doar în funcție de locuri unde se mănâncă ceva deosebit sau vrea un anumit gen d emâncare care se găsește doar în acea locație. Parcă mâncare a preluat controlul vieții persoanei respective și cumva, trăiește ca să mănânce.
Așa cum am spus deja, este vorba doar de percepția mea asupra lucrurilor. Este posibil să mă înșel, să mi se pară mie că viața persoanelor respective se învârte doar în jurul mâncării, dar deși am văzut acele persoane de mai multe ori, în mai multe împrejurări și în tot felul de circumstanțe, de fiecare dată subiectul preferat al acestora a fost mâncarea.
Cred că tuturor ne place să vorbim despre mâncare sau despre feluri de mâncare care ne încântă (sau ne-au încântat) papilele gustative – recunosc faptul că am scris anul acesta (2024) în luna februarie despre Ziua Intenațională a Pizzei https://vanitate.ro/?p=2115 și în luna iulie despre Ziua Ciocolatei https://vanitate.ro/?p=2398.
Dar faptul că știm să apreciem o mâncare bună, faptul că ne place să savurăm un gust deosebit, special sau, pur și simplu, natural este un lucru bun, pozitiv. Atunci când întreaga noastră viață se învârte în jurul mâncării, atunci când tot ceea ce facem are legătură cu mâncarea, atuni când nu acceptăm să facem lucruri decât dacă au legătură cu mâncarea, atunci când legăm relații (sau rupem relații) care au legătură cu mâncarea, aprcă trăim ca să mâncăm.
Cred că linia de demarcare între a trăi pentru a mânca și a mânca pentru a trăi se subțiază uneori (din diferite motive), iar unii dintre noi ajung, de bunăvoie, să trăiască pentru a mânca.