După experiența (mai puțin plăcută) cu spectacolul Don Quijote (despre care am scris la 4 februarie 2024 https://vanitate.ro/?p=2123) de la Teatrul Nottara, am ales să văd piesa Opt femei în aceeași sală de spectacol. Mi s-a părut interesant să văd opt femei jucând împreună pe scenă. Și mi-a plăcut.
Cred că mi-a plăcut, în primul rând, talentul actrițelor care m-au făcut să cred că ele chiar sunt personajele pe care le jucau, personaje care aveau vârste foarte diferite și moduri complet opuse de a vedea (și de a trăi) viața.
Fiecare dintre personaje, la un moment dat, a prezentat și un cântec în cadrul căruia se regăsea ceva din personajul pe care îl interpreta. Iar cele opt actrițe s-au descurcat foarte bine și la acest capitol.
A fost interesantă dezordinea din modul în care au abordat subiectul piesei. Adică exista un fir epic, o poveste de lămurit, dar fiecare personalitate din fiecare personaj simțea nevoia să fie văzută de celelalte sau să preia controlul situației.
Cele opt femei sunt: o mamă, două fiice, o bunică, o mătușă (soră a mamei), încă o mătușă (soră a tatălui), servitoarea în casă și menajera.
A fost o piesă cu multe drame feminine, cu momente în care femeile s-au pierdut în amănunte, chestiunea principală fiind uitată, uneori, din cauza crizelor (isterice, uneori) unora dintre personaje.
Deși este prezentată drept o comedie polițistă, mie mi s-a părut că a fost o prezentare a vieții cotidiene și o analiză asupra modului în care reacționăm cu toții (sau, corect ar fi să scriu cu toatele) în situații limită.
Mi-a plăcut cum au abordat actrițele personajele, pentru că deși unele (aproape toate) păreau frivole, nemulțumite, egoiste sau lipsite de experiență de viață, ele au tratat cu seriozitate esența personajelor, reușind să îmi transmită emoție și au reușit să mă facă să iau parte la mica lor dramă în calitate de martor.
Pentru că nu a existat niciun personaj masculin (deși s-a discutat despre unul. Sau două, ca să fiu corectă până la capăt), nu a fost o piesă feministă sau misandră. Probabil că dacă ar fi fost scrisă în zilele noastre, piesa ar fi alunecat în vreuna din aceste extreme. Dar nu a fost așa.
Nu aș vrea să insist asupra subiectului piesei, conflictului sau intrigii. Mi-a făcut plăcere să văd opt categorii de femei jucate, cu talent, de opt actrițe superbe, care m-au ajutat să am parte de o seară frumoasă și care m-au făcut să mă gândesc la cât de diferite suntem, dar și cât de asemănătoare suntem toate, în egală măsură.