În ultimul timp, m-am tot gândit la relația oamenilor cu controlul, cu dorința (nevoia?) de a controla ce li se întâmplă și de a controla persoanele (viața celor) din jurul lor. La un moment dat nevoia de a controla devine o obsesie (o boală?). Dar nu vreau să ajung până acolo…
Am mai scris despre nevoia de a controla (în articolul din 31 octombrie 2022 – https://vanitate.ro/?p=1264) și m-am întrebat de ce oamenii vor să controleze totul (în articolul din 1 septembrie 2022 – https://vanitate.ro/?p=1147), dar tot rămân lucruri de lămurit și întrebări la care încă mai caut răspuns.
În articolul de azi voiam să vorbesc despre nevoia de a controla o situație și cât din situația pe care dorim să o controlăm reprezintă, de fapt, nevoia de control asupra oamenilor din jur. Nu ne place să recunoaștem că îi manipulăm și că încercăm să îi controlăm pe cei dragi, pentru a obține de la ei ce ne dorim sau pentru a-i face să vadă lucrurile ca noi, nu ca ei.
Mă sperie cât de ușor se adaptează oamenii și cât de ușor găsesc justificări atunci când sunt prinși în țesătura minciunilor cauzate de nevoia de a le controla mișcările și acțiunile celor dragi. Acestor oameni li se pare normal să îi controleze pe cei dragi, pentru că ori susțin că îi protejează de lucruri rele sau de situații neplăcute ori susțin că au acționat în interesul persoanei respective, deși ei nici măcar nu au întrebat-o ce anume își dorește.
Este complicat cu manipularea și cu controlul, pentru că, odată ce deții controlul unei situații, parcă te ridici desupra celorlalți. Parcă deții o putere pe care nu știai că o ai și îți dorești să mai ai acea putere (faci orice ca să retrăiești acea stare de control asupra tuturor).
Chestiunea este că, de fapt, nu prea putem noi să controlăm nimic. Senzația respectivă este efemeră și se referă la o situație concretă, care nu se va mai repeta vreodată, în aceleași condiții. Acest lucru, însă, nu îi oprește pe oameni să își dorească și să încerce să obțină din nou acea senzație de putere asupra celorlalți pe care au simțit-o prima dată.
De ce nu înțelegem că nu putem controla totul? Bănuiesc că acesta ar putea fi titlul unui viitor articol (și chiar o să îl notez, să nu uit să scriu despre acest subiect), dar nu cred că am răspunsuri. Senzația de putere oferită de control este atât de plăcută, încât vom căuta mereu să ajungem într-o altă situație similară, pe care să o stăpânim la fel ca prima dată.