Propriul destin? Destinul celor din jur? De unde nevoia aceasta de a se crede stăpânii propriilor vieți, când ei nu știu ce se va întâmpla peste câteva minute? Sau tocmai din acest motiv: pentru că nu pot controla ce li se întâmplă, dezvoltă o obsesie de a avea sub control tot ce este în jurul lor?
Din ce în ce mai mulți oameni cred că pot să își influențeze viața în sensul obținerii lucrurilor care îi interesează și, de multe ori, așa se și întâmplă, până când apare ceva neprevăzut și se alege praful de toată planificarea făcută. Și, pentru că acei oameni încă se cred stăpânii propriilor destine, se revoltă împotriva situației care nu corespunde planurilor lor și nu înțeleg că trebuie să învețe din orice: inclusiv din lucruri care nu le plac, care nu le convin sau care nu erau prevăzute în ceea ce planificaseră pentru viața lor.
Mi se întâmplă, în unele dimineți, să plec la birou cu o anumită stare (fără chef de nimic, în ultimul timp, poate pentru că încă este perioada vacanțelor și a concediilor) și să intervină ceva care să îmi schimbe starea în bine (uneori), în rău (alteori), să devin agitată pentru că am multe lucruri de rezolvat (uneori) sau să găsesc timp să îmi beau liniștită cafeaua pentru a avea energia necesară înfruntării unei zile pline de muncă (alteori).
Am avut zile când nu m–am odihnit bine noaptea sau m-am trezit foarte de dimineață și speram la o zi liniștită, care, însă, s-a transformat într-o zi plină de activități cărora am reușit să le fac față (deși dimineață, dacă m-ai fi întrebat, aș fi zis că nu sunt în stare să le fac).
Apoi am avut zile în care, pentru că eram odihnită, și pentru că nu a intervenit nimeni cu vreo activitate urgentă, am făcut mai mult decât îmi propusesem pentru zilele respective, fără să fac vreun efort mare (fără să simt că fac vreun efort), doar pentru că le-am făcut într-un ritm normal și pentru că le-am acordat atenția pe care o credeam eu necesară.
Așa că, zilele acestea, m-am trezit întrebându-mă dacă știu cum se va termina ziua pentru mine, doar analizând începutul acesteia și nu am fost în stare să îmi răspund la întrebare. Pentru că răspunsul depinde de foarte multe lucruri care nu stau în puterea mea.
Astfel, am învățat să iau zilele pe rând, așa cum vin, să le acord aceeași atenție și să trăiesc fiecare zi așteptând să se întâmple lucruri bune sau frumoase, dar fiind pregătită și pentru lucruri mai puțin frumoase sau mai puțin bune, dar care fac parte din viață (cred că ideea din fraza aceasta este inspirată dintr-un autor pe care îl citesc în ultimul timp, nu îmi aparține în totalitate).
La finalul articolului am rămas cu întrebarea: de ce vor oamenii să controleze tot, dacă ei nu pot controla ce li se va întâmpla într-un timp scurt (de la minute la ore sau zile)? Pentru că nu am reușit să găsesc un răspuns.