Despre o carte citită în tinerețe, pe care o redescopăr la maturitate

Printre cărțile pe care le-am primit, în urma unei donații, de la o persoană care știe că îmi place să citesc, am descoperit un titlu oarecum cunoscut. În memoria mea se păstrase titlul acestei cărți pentru că mă impresionase finalul și, pentru că nu eram sigură că este vorba de același roman, am vrut să mă conving citindu-l din nou.

Pe alocuri, mi se părea cunoscut, dar nu eram sigură că îl citisem (au trecut și ceva ani de când l-am citit). Zilele acestea, citind cartea, mi-am amintit cum trăiam acțiunea cărții acum mulți ani. Și, deși se împletesc momente istorice cu evenimente politice și o poveste tristă de dragoste, în esență, cartea este despre decizii și asumarea răspunderii pentru acestea. Este despre prietenie și încredere la vârsta tinereții, despre cum lipsa de experiență ne face să credem că lucrurile și situațiile pe care nu le cunoaștem (sau cu care ne întâlnim prima dată în viață) ne influențează să luăm decizii care ne hotărăsc viitorul. Despre tineri care au totul, dar aleg să piardă totul atunci când se simt răniți sau când sunt mințiți (când nu înțeleg secretele adulților, pentru că aceștia nu știu sau nu vor să le explice).

Citind cartea, observ că o percep altfel decât data trecută. Ea este captivantă, prezintă oameni frumoși și inteligenți care cred (și vor) să schimbe lumea (sau o țară). Acum îmi place să insist asupra dialogurilor și conversațiilor dintre personaje, pentru că mi se pare interesant modul în care încearcă să schimbe lumea, mai mult decât acțiunii propriu-zise a cărții.

Nu este o lectură ușoară. Nu este genul romantic sau cavaleresc, ci prezintă și aspecte din istoria unei țări și lupta unei categorii sociale pentru libertate în general, dar, mai ales, pentru libertatea de exprimare.

Îmi place cartea, dar îmi place la fel de mult și că mă ajută să mă întorc în timp și să mă gândesc la mine, cea de acum mai bine de 20 de ani. Este clar că percepția mea de acum este foarte diferită de cea de atunci, dar este interesant că îmi place cartea la orice vârstă. Nu știu dacă este vorba de intrigă, de personaje, de ceea ce trăiesc ele, de atmosfera istorică și politică ce acompaniază personajele. Cred că toate la un loc construiesc un roman care mă emoționează și mă atrage în lumea lui.

Deși am scris în septembrie 2021 un articol cu privire la modul  în care ni se schimbă gusturile odată cu vârsta (https://vanitate.ro/?p=414), acest roman îmi demonstrează că dacă mi-a plăcut ceva la vârsta adolescenței sau tinereții, îmi poate plăcea la fel de mult și la maturitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *