Am văzut această replică într-un film și mi s-a părut foarte interesantă. Pentru că avem cu toții senzația că viața se măsoară în ani, în cât de mult timp am trăit, nu în cât de mult am simțit.
Am mai scris despre cum se măsoară timpul în articolul de acum o săptămână (A trăi nu se măsoară în ani, ci în momente pe care le prețuim pentru că sunt trecătoare – https://vanitate.ro/?p=2214), dar, de data aceasta, de cum simțim, cum savurăm, cum trecem de la o zi la alta.
Faptul că avem o vârstă nu înseamnă, neapărat, că am făcut față unor multe situații care ne-au pus la încercare din toate punctele de vedere. Cunosc tineri care au trecut prin multe încercări și care, la vârste destul de mici au experiența de viață a unui om în etate. Dar nu despre acest lucru voiam să scriu în acest articol.
Cred că mesajul pe care îl transmitea personajul din film era să ne trăim viața așa cum vrem, să ne trăim propriile momente, propriile experiențe, să învățăm cât putem despre lume, despre viață, despre ce se întâmplă în jurul nostrum, astfel încât să nu simțim, nici măcar o clipă, că am trăit degeaba.
În ultimul timp tot aflu despre oameni maturi care și-au construit o carieră și care realizează, la un moment dat, că ceea ce fac nu îi caracterizează, că au pornit și continuat pe acel drum pentru că i-au îndrumat alții (care le-au vrut binele), dar că ei nu se regăsesc în ceea ce fac. Unii regretă și caută vinovați intrând în depresie, alții o iau ca pe o provocare și caută să afle ce le place, ce își doresc și încep să își construiască viața așa cum vor ei. Cred că despre acest lucru este replica din titlul filmului. Despre calitatea vieții pe care o trăim. Calitate stabilită de noi, de fiecare dintre noi, evaluând ce simți, ce ne dorim, ce putem să facem etc, nu de ceilalți.
Degeaba trăim o viață lungă dacă este o viață tristă, o viață goală, o viață falsă, o viață fără bucurii. Trebuie să ne bucurăm de fiecare zi care trece peste noi. De provocările fiecărei zile, de micile victorii de fiecare zi, de neplăcerile fiecărei zile, de lecțiile fiecărei zile.
Pe mine mă sperie perioadele din viața mea în care am fost atât de ocupată, atât de prinsă de o grămadă de lucruri pe care le consideram importante (dar nu erau) și care îmi consumau atât de mult timp și energie încât nu îmi mai amintesc mare lucru din acele zile. Dacă aș putea aș lua acel timp înapoi și aș face altceva cu el (aș fi mai atentă la ce fac și ce mi se întâmplă în fiecare zi).