Am scris despre rutină în mai multe articole (în 22 august 2021 – https://vanitate.ro/?p=369, 15 noiembrie 2023 – https://vanitate.ro/?p=1975, 28 octombrie 2021 – https://vanitate.ro/?p=525), dar abia acum m-am gândit că există (sau ar putea exista) o legătură între rutină și provocare.
DEX-ul meu definește rutina drept capacitate câștigată printr-o practică îndelungată, obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel; totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului.
Cu alte cuvinte rutina este o obișnuință, este o adaptare la lucrurile normale din viața noastră, este constanta pe care ne-o dorim cu toții, la un moment dat. Este acea situație în care suntem liniștiți, știm pe ce (sau pe cine) ne bazăm, nu ne surprinde nimic, pentru că nu are ce, deja știm cum este, cum se desfășoară și cum va fi viața noastră pe o anumită perioadă de timp. De mlte ori credem că suntem chiar fericiți în acea perioadă pentru că avem (sau părem să avem) tot ce ne dorim, suntem împliniți și nimic nu ne-ar putea tulbura viața.
Același Dicționar Explicativ al Limbii Române definește a provoca drept a ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); a avea drept urmare, a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui; a chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere.
Este cumva opusul rutinei, pentru că rutina înseamnă ceva sigur, ceva clar, ceva cu care suntem obișnuiți, în timp ce provocarea este cea care incită, care ne face sângele să fiarbă.
Este cumva (într-o oarecare măsură) ca diferența dintre vechi și nou. Rutina este lucrul vechi, cel cu care suntem învățați, pe care îl cunoaștem foarte bine, care ne face să ne simțim în siguranță, în timp ce provocarea este lucrul nou, cel care ne ajută să cunoaștem oameni noi și să facem față situațiilor noi, care ne ajută să ne cunoaștem mai bine (pentru că ieșim din zona de confort și astfel aflăm ceva nou despre propria persoană).
N-aș putea spune că rutina și provocarea sunt opuse, ci doar că prezența uneia o exclude pe cealaltă.
Deși majoritatea oamenilor își doresc liniște, relaxare, rutină, atunci când le au, nu știu să le aprecieze sau să se bucure de ele și simt nevoia de senzații noi, de adrenalină, de pasiune. Pentru că rutina este monotonă, este liniștită, dar plictisitoare, oamenii simt nevoia de a ieși din rutină, de a face ceva care să îi facă să simtă că trăiesc. Și atunci se lasă provocați sau acceptă o provocare. Doar că, uneori provocarea îi ajută să descopere lucruri noi și să se dezvolte, iar, alteori, nu face decât să le dovedească faptul că erau fericiți și nu știau acest lucru.