După ce greșim, după ce acceptăm că am greșit și am afectat, prin ce am spus sau ce am făcut, pe cineva, știm să ne îndreptăm greșeala? Adică după ce recunoaștem față de noi înșine că am greșit și după ce ne asumăm consecințele faptelor noastre, când stă în puterea noastră să facem ceva ca să îndreptăm ce am făcut greșit (și chiar dacă nu stă în puterea noastră, tot ar trebui să facem ceva în acest sens), știm cum să îndreptăm răul făcut? Adică suntem dispuși să ne călcăm pe orgolii, să ne umilim, să recunoaștem că am greșit în fața unor persoane care ar putea să își piardă încrederea în noi, iar acest lucru să ne afecteze (pe termen scurt sau pe termen lung)?
De cele mai multe ori nu este de ajuns să mergem la persoana respectivă și să recunoaștem că am greșit. Deși greșeala recunoscută este pe jumătate iertată (cred că voi scrie un articol separat despre această expresie), uneori nu este de ajuns. Mai este nevoie să dovedim că regretăm ce am făcut, că ne pare rău că am rănit pe cineva sau că am cauzat un prejudiciu cumva.
Suntem destul de puternici să facem toate aceste lucruri sau ne oprim la a recunoaște ce am făcut și a ne arăta regretele pentru fapta respectivă?
Deși nu pare greu (privit din afară), în realitate ne trebuie multă putere și multă voință ca să îndreptăm greșelile comise. De multe ori, nu suntem în stare să vedem unele din consecințele faptelor noastre și, deși pe unele le acceptăm, ni le asumăm mai ușor, cu unele ne este foarte greu. Pentru că a recunoaște că ai greșit și a încerca să îndrepți răul făcut înseamnă să recunoști că ești om, că ești supus greșelii, că nu ești acel superom pe care îl crede lumea. Iar unii recunosc foarte greu astfel de lucruri.
Întotdeauna mi s-a părut că cel care își asumă o greșeală făcută dă dovadă de curaj. Pentru că trebuie să fie foarte puternic pentru a putea sta față în față cu cel care a avut de suferit în urma greșelii lui și a recunoaște că ceea ce a făcut (sau a zis, de multe ori trecem foarte repede peste cuvintele care ne ies din gură, deși, de multe ori putem jigni foarte ușor prin ceea ce spunem) este greșit.
Problema greșelilor m-a inspirat și în scrierea altor articole postate pe blog. Așa că am scris despre greșeli și consecințe în iunie 2022 (https://vanitate.ro/?p=1036), despre persoanele mature care învață din propriile greșeli în aprilie 2022 (https://vanitate.ro/?p=856) și m-am întrebat dacă știm să învățăm din greșeli în iulie 2023 (https://vanitate.ro/?p=1773).