Căutând la tv, în week-end, un program care să îmi placă, am dat peste un final de reality show în care erau discutate aspecte ce se întâmplaseră pe parcursul emisiunii. Iar una dintre participante era judecată de toți pentru modul în care reacționase într-o anumită situație, fiind pusă la zid pentru ceea ce făcuse. Ea a încercat să își justifice reacția, dar ceilalți nu au părut să o înțeleagă.
Atunci am realizat că reacția tinerei din emisiune nu era chiar de condamnat, pentru că, în societatea de azi, ne sunt prezentate frumos multe lucruri, suntem încurajați să explorăm sentimente, situații, locuri etc, dar nimeni nu vorbește și despre ce se întâmplă în cazul în care lucrurile nu ies bine sau așa cum se așteaptă cel care pornește pe acel drum.
Trăim vremuri în care ni se vând iluzii, ni se vând vise, dar nu se vorbește despre faptul că pentru acele iluzii și vise există un preț pe care îl plătim, mai devreme sau mai târziu.
Este important de știut că, pentru a ajunge la lucrurile pe care ni le dorim, trebuie să luăm niște decizii, care ne privesc atât pe noi, dar și pe cei din jurul nostru și care ne pot afecta atât pe noi, cât și pe ceilalți.
Este ușor să îi spui cuiva: urmează-ți visul sau ascultă-ți inima, indiferent de consecințe. Dar poate că ar trebui să îi mai spunem și că, pentru a obține ce își dorește, poate ajunge să rănească persoane dragi sau să renunțe la oameni dragi (sau la lucruri care îi plac).
Poate dacă ar fi prezentat, la fel de frecvent, și reversul medaliei, unii s-ar gândi de mai multe ori înainte să se arunce cu capul înainte în situații pe care nu le pot controla și care se pot întoarce împotriva lor sau îi pot face să sufere.
Tinerii au senzația că totul li se cuvine și că pot face absolut orice cu viața lor (ceea ce este foarte adevărat – până la un punct), doar că ar trebui să știe și care sunt consecințele deciziilor greșite pe care le iau uneori.
Toți am făcut, în tinerețe, greșeli, lucruri de care nu suntem mândri sau nu am știut să gestionăm situații pe care credeam că le controlăm, dar ne-au transformat în ceva (cineva?) care nu eram.
Fiecare dintre noi a învățat din propriile greșeli, a învățat, cel puțin, să nu le repete, ci să facă altele.
Dar cred că, dacă am fi știut că trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru fiecare lucru pe care îl spunem sau îl facem și că nu ne putem ascunde sau nu ne putem dezvinovăți pentru lucrurile rele care decurg din ceea ce facem, poate că ne-am fi gândit de mai multe ori înainte să acționăm sau să spunem ceva ce a afectat pe cineva.
Nu mă înțelegeți greșit: nu mă deranjează că tinerii din ziua de azi sunt încurajați să exploreze (mai ales că eu, la vârsta lor nu aș fi putut face lucruri care lor, acum, le sunt accesibile), din contră, apreciez faptul că societatea este mai permisivă decât în urmă cu 20 de ani, dar ar trebui să îi pregătim și pentru lucrurile mai puțin plăcute care li se vor întâmpla în viață.