Am găsit acest citat într-o carte și n-am putut să trec pur și simplu peste el. Pentru că mi se pare că secretele nu sunt doar lucruri nedescoperite încă, ci și lucruri care ne macină sufletul, lucruri pe care nu avem curaj sau nu știm să le spunem (să le recunoaștem), lucruri pe care le ascundem de cei dragi.
Am scris despre secrete în august 20221 când m-am întrebat dacă secretele sunt minciuni sau nu (https://vanitate.ro/?p=332) și când am spus că voi reveni la acest subiect. Și uite că o fac, 2 ani mai târziu.
Pe de o parte, citatul din titlul articolului reflectă un adevăr, pentru că secretele sunt lucruri ascunse, nedivulgate, neștiute, necunoscute. Dar nu toate ajung să fie descoperite. Sunt secrete pe care unii oameni nu le pot divulga nimănui și mor cu ele.
Așa că citatul nu este foarte lămuritor asupra situației secretelor. Transmite mesajul că toate secretele vor fi cunoscute la un moment dat, dar nu sunt sigură că este chiar așa (mă îndoiesc de acest lucru).
Pe de altă parte, ar fi frumos ca toate lucrurile ascunse să fie descoperite, la un moment dat. Astfel există șansa (și obligația?) ca fiecare dintre noi să fie sincer într-o privință în care, o anumită perioadă de timp, a avut ceva de ascuns. Și mi-ar plăcea să văd cât mai mulți oameni sinceri.
Unul dintre lucrurile care mă deranjează la societatea de azi este faptul că încurajează oamenii să nu fie sinceri. Suntem încurajați să nu spunem ce gândim sau ce simțim pentru că putem suferi sau putem suporta consecințe neplăcute.
Și totuși, mie mi-e dor de sinceritate. De oameni care spun ceea ce gândesc (poate nu direct – ca să nu deranjeze, dar alegând cu atenție cuvintele se poate face acest lucru), de oameni care arată ceea ce simt, de oameni cărora nu le este teamă să trăiască în adevăratul sens al cuvântului.
Dintr-un roman polițist pe care tocmai l-am terminat am aflat că termenul de ipocrit vine din greaca veche și se referea la actori. Și uite că trăim vremuri în care oamenii sunt actori în propriile lor vieți, joacă roluri (așa cum le cere societatea) și nu mai știu să fie ei înșiși, nu mai știu să trăiască altfel decât fiind altcineva.
Da, știu m-am îndepărtat de subiectul articolului, dar cumva mi se pare că totul se îmbină și că secretele și sinceritatea nu se potrivesc împreună, așa cum nici actorii (ipocriții?) nu pot fi sinceri (pot mima sinceritatea sau pot încerca să ne covingă că sunt sinceri).
Cumva am ajuns tot la secrete și minciuni și relația dintre ele. Și parcă tot mai sunt multe de lămurit.