Primim, pe toate canalele de comunicare, lecții de supraviețuire în condiții critice sau peste tot se vorbește despre cum se supraviețuiește în condiții grele (să nu uităm succesul, la nivel mondial, al emisiunilor de genul Survivor) și suntem cu toții interesați de astfel de informații.
Doar că, dornici de senzații tari și de adrenalină, nu mai știm să mai trăim în condiții normale, nu mai știm să facem față vieții cotidiene și nu ne descurcăm cu ceea ce se întâmplă în fiecare zi a vieții noastre.
De parcă ne antrenăm pentru sfârșitul lumii (pentru momentele în care trebuie să știm cum să ne hrănim când nu mai avem niciun fel de resurse sau ce trebuie să facem pentru a trece peste fiecare zi a vieții noastre atunci când suntem singuri pe insule pustii), și nu mai reușim să facem față cotidianului.
Este ca și cum ne pregătim pentru un eveniment important din viața noastră, dar uităm să trăim fiecare zi până la acel eveniment.
Este trist că oamenii nu mai știu să se bucure de fiecare zi și de ceea ce le oferă fiecare zi din viața lor, pentru că pot fi lucruri plăcute, lucruri mai puțin plăcute, provocări, situații din care învață lucruri importante despre lume sau chiar despre ei înșiși.
Oamenii se pregătesc pentru situații pe care s-ar putea să nu le trăiască și își lasă propria viață la discreția altora.
Este clar că oamenilor de azi le lipsește adrenalina din viața lor cotidiană și caută senzațiile tari în tot felul de activități pe care încearcă să le desfășoare.
Doar că viața nu înseamnă doar senzații tari. Da, după cum știm, senzațiile tari dau dependență, iar cei care le simt gustul le vor permanent în viața lor, doar că astfel ajung să trăiască periculos, la limită și să nu mai facă diferența între realitate și lumea în care doresc să trăiască.
Dar nu despre acest lucru voiam să scriu astăzi. Ci despre faptul că este normal să avem o viață liniștiră, calmă (plicticoasă – ar spune unii) și doar, uneori, să avem parte de aventuri sau situații spectaculoase.
Și, mai ales, voiam să scriu despre faptul că este bine când avem o viață liniștită (așa-zis plicticoasă), pentru că acest lucru înseamnă că nu avem probleme, nu avem griji (deosebite), nu avem dezamăgiri sau deziluzii și nu avem de ce să simțim durere sau suferință.
Doar că, ne-am învățat (am fost asaltați prin toate mijloacele de comunicare) să fim permanent concentrați asupra unui lucru sau unei persoane sau asigurării unui nivel de trai adecvat și nu mai știm să mai trăim altfel. Nu mai știm să ne oprim și să savurăm momentele de liniște, de pace, de analiză (internă sau externă).
Poate ar trebui să învîțăm din nou să facem toate aceste lucruri…