Nu sunt cel mai bun (nici cel mai rău) conducător auto, cred că sunt undeva la mijloc, iar conducerea unui autoturism pe drumuri scurte și pe cele medii este un lucru plăcut, în general.
Dar, azi, a trebuit să parcurg un drum mai lung în anumite condiții meteo (pe timp de ploaie) și am ajuns la destinație foarte obosită (epuizată?).
În general drumurile mai lungi sunt o provocare pentru mine. Sunt multe lucruri la care trebuie să mă gândesc și pentru care trebuie să mă pregătesc și, în general, se termină cu bine. Azi însă, drumul prin ploaie m-a obosit foarte tare. De fapt consumul de resurse a fost mare pe termen destul de scurt și acest lucru m-a epuizat.
Au fost momente când ștergătoarele de parbriz nu făceau față ploii torențiale, apoi am avut parte de un trafic nu aglomerat, dar destul de încărcat, astfel încât să îmi fie necesare pe tot timpul drumului concentrarea, atenția, răbdarea, instinctele dobândite de când am început să conduc un autoturism.
Când am ajuns azi la destinație am fost bucuroasă (pentru că am ajuns cu bine) și epuizată (dacă ar mai fi durat puțin timp călătoria nu știu dacă mai găseam putere să ajung la finalul ei).
Este prima dată când realizez cât efort presupune conducerea unui autoturism în condiții de ploaie (de fapt condiții meteo nefavorabile) și acest lucru mă pune pe gânduri. Pentru că, până acum, nu am resimțit atât de puternic acest lucru (o fi vorba și de faptul că sunt în clubul 40 plus?).
Când începea să plouă torențial sau când treceam pe lângă un autovehicul mare (gen camion) care circula pe sensul opus, avem secunde bune în care nu mai vedeam drumul, nu mai vedeam autovehiculul care circula în fața mea și au fost niște senzații destul de puternice și de neplăcute. Pentru că am stat foarte concentrată tot drumul, când am ajuns și am vrut să mă relaxez, a început să îmi tremure întreaga musculatură, de parcă încerca să se elibereze de tensiunea acumulată pe parcursul drumului.
Știu că îmi voi reveni repede după efortul depus și că va trebui să mă pregătesc și pentru drumul înapoi. Constat însă că încep să îi apreciez mai mult pe cei care reușesc să conducă autoturismele în orice condiții și să nu fie obosiți (sau epuizați) ca mine.
Chiar dacă m-am simțit obosită și am vorbit cu cei din jur despre starea mea de oboseală, știu că voi continua să conduc autoturismul, chiar și în condiții de ploaie. Poate că mă voi pregăti psihic mai bine pentru astfel de drumuri.