Nu știu dacă toată lumea experimentează acest lucru, dar eu, când sunt pe scaunul din dreapta șoferului, uneori reacționez ca un conducător auto. Adică am tendința de a pune frână și apăs cu piciorul în podeaua mașinii ca și când aș putea opri mașina, deși nu sunt la volan.
Azi am observat acest lucru, când, aflându-mă pe scaunul din dreapta unui autovehicul condus de un coleg și văzând să ne apropiem de o trecere de pietoni pe care începeau să o traverseze doi tineri, am început să apăs cu piciorul de parcă puteam pune frână. Bineînțeles că șoferul a pus frână când a ajuns la trecerea de pietoni (dar cred că a sesizat și gestul meu oarecum disperat – dar nu a comentat nimic despre acest lucru), acordând prioritate tinerilor pe care îi văzuse eu că se angajaseră în traversarea străzii. Pe de altă parte, în momentul în care am ajuns la acea trecere de pietoni, soarele ne bătea în față și se distingeau destul de greu siluetele celor care voiau să traverseze. Pe cei doi tineri i-am văzut eu prima pentru că erau în apropierea mea și, este posibil, ca șoferul să îi fi văzut mai târziu decât mine. Dar i-a văzut și a acționat în consecință.
Acum, vorbind despre acest lucru, îmi amintesc că, acum mulți ani, când eu încă nu aveam mașină, o colegă îmi povestea că pățea același lucru atunci când călătorea într-o mașină condusă de către o altă persoană. Și mă amuza ceea ce povestea ea.
Uite că azi povestesc și eu același lucru și mă amuză reacția mea, pentru că, atunci când fac acest lucru, sunt conștientă că nu pot opri mașina (deoarece nu eu o conduc), dar gestul de a pune frână este instinctiv
Toți avem impresia despre noi că suntem cei mai buni conducători auto și că ceilalți nu se ridică la nivelul nostru. Poate, din acest motiv, ne dorim tot timpul să conducem atovehiculul, să fim cel care ia decizia, cel care controlează situația…
Chiar și când greșim ceva în trafic, nu prea recunoaștem, ci căutăm explicații și vinovați în altă parte, deși știm foarte bine a cui este vina.
Am observat că, atunci când, din diferite motive, stăm pe scaunul din dreapta și nu conducem noi mașina, instinctul de a conduce (sau de a controla situația?) rămâne în noi (sau este vorba de obișnuința de a conduce?) și ne comportăm ca niște șoferi, deși altcineva conduce autovehiculul.