Nu credeam că voi ajunge ziua în care să scriu despre faptul că, în apropierea României, orașe și puncte strategice ale altei țări sunt bombardate (unele aflate chiar la o distanță de nici 200 km de granița cu România).
Așa că azi, 24 februarie 2022 (apropo, azi e Dragobetele – ar fi trebuit să sărbătorim românește iubirea, dar toată lumea a fost interesată de altceva), armata rusă a bombardat Ucraina.
Nu credeam să se ajungă aici.
Eram sigură că diplomații și ruși și americani și europeni sunt destul de maturi încât să se așeze la o masă și a tratativelor și să încerce să ajungă la o soluție care să nu presupună victime umane. Se pare că m-am înșelat. Amarnic.
Oamenii care conduc lumea s-au dovedit încă o dată interesați de aspecte materiale și orgolioși și nu au fost în stare să pună interesele (am vrut să spun viețile!) oamenilor care trăiesc în Ucraina (doar despre ei vorbim deocamdată, dar nu știm ce alte state vor fi afectate de conflict) înaintea propriilor interese.
Ce se întâmplă acum în estul Europei mi se pare un eșec al societății de azi de a-și proteja populația și un eșec al celor care conduc lumea, care se credeau demiurgi și au dovedit că nu sunt decât niște oameni neputincioși.
Diplomații, pentru că ei sunt vinovați de eșecul discuțiilor care au avut loc și de faptul că au ajuns să vorbească bombele în locul oamenilor, nu și-au făcut datoria și ar trebui să plece și să lase locul altor oameni care să acționeze în interesul populației.
Aș vrea să văd demisii la nivel înalt și aș mai vrea să văd oameni implicați în negocierile de până azi care își cer scuze că nu au reușit să își facă datoria lăsând situația să ajungă aici.
Și aș mai vrea să văd cum sunt pedepsiți adevărații vinovați pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina, adică cei care și-au dorit războiul cu orice preț și care au făcut ce a fost nevoie pentru a ajunge unde suntem azi.
Cer prea multe, nu? Nu cred.
Ce vină au oamenii care fug acum din calea bombelor că Rusia și Statele Unite respectiv statele vestul Europei nu vorbesc același limbaj diplomatic? Sau că nu se înțeleg din cauza orgoliilor tuturor celor implicați?
Dacă i-am întreba acum pe cei care au negociat până în prezent situația din Ucraina sau care ar fi putut lua o decizie care ar fi influențat întreaga situație dacă ar mai proceda la fel, acum, când văd rezultatele acțiunii (sau inacțiunii, de ce nu?) lor, oare ce ne-ar răspunde? Ar acționa la fel sau ar schimba ceva?