O parte importantă a comunicării este ascultarea celui cu care comunici. Adică nu este de ajuns doar să spunem ce ne dorim sau ce ne deranjează pe noi, la fel de important este să știm (să ascultăm) ce își dorește celălalt sau ce îl deranjează pe celălalt.
La partea cu exprimatul (prezentatul) lucrurilor care nu ne convin sau a celor pe care ni le dorim suntem toți buni, problema intervine atunci când celălalt își exprimă punctul de vedere și trebuie să îl ascultăm. Deseori, la partea aceasta, nu mai suntem atenți.
Nu pentru că nu ne-ar interesa ce are de zis cealaltă parte, ci pentru că nu considerăm acest lucru o prioritate și, de cele mai multe ori, nu îl tratăm pe celălalt cu seriozitate (așa cum am fost noi tratați sau cum ne dorim să fim tratați!) sau nu îl ascultăm până la capăt. Sau nu percepem nuanțele mesajului pe care ni-l transmite.
Și ne trezim în tot felul de situații pe care nu le înțelegem sau care ne deranjează doar pentru că nu am fost atenți la persoana cu care comunicăm.
Cred că tuturor ni s-a întâmplat acest lucru.
De cele mai multe ori, căutăm un vinovat pentru că nu am fost înțeleși sau pentru că nu am înțeles ce voia celălalt, dar evităm să ne analizăm pe noi și acțiunile noastre, să identificăm adevărata cauză a sincopei în comunicare, să recunoaștem că am greșit (că am înțeles greșit!) și, astfel, să evităm să mai ajungem în astfel de situații.
Așa că revin la întrebarea din titlu: știm să ascultăm? Știm să citim dincolo de ceea ce ne spune celălalt? Înțelegem adevăratul mesaj pe care ni-l transmite? Suntem în stare să percepem lucrul (informația) pe care ni-l (ne-o) transmite?
Așa cum ne dorim noi să fim înțeleși și cei din jurul nostru doresc să fie ascultați și percepuți cu adevăratul mesaj pe care ni-l transmit.
De multe ori suntem obosiți sau agitați când avem astfel de conversații cu cei dragi, dar, dacă am fi mai atenți, dacă am fi mai empatici, dacă am încerca să îi înțelegem mai bine și să îi ajutăm în situații în care ei nu se descurcă și nu au soluții, poate că ar simți și ei că sunt ascultați.
Unii dintre noi au nevoie, din când în când, să fie ascultați și atât. Nu au nevoie de consolare, de soluții sau de răspunsuri. Pur și simplu au nevoie să simtă că cineva îi ascultă și astfel se descarcă de ceva ce au pe suflet. Sau de o grijă pe care o au. Sau doar vor să împărtășească unele situații sau unele sentimente.
Putem să facem aceste lucruri pentru cei dragi? Eu cred că da. Și merităm din plin. Și noi și cei dragi nouă.
PS Am mai scris despre acest subiect pe 2 iulie 2021, dar mai rămăsese ceva de zis…